14 definiții pentru colorit
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLORIT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori. ♦ Efect de ansamblu al culorilor unui tablou. 2. Culoare. 3. Fig. Expresivitate, strălucire a stilului; bogăție de imagini. – Din fr. coloris, it. colorito.
colorit sn [At: NEGRUZZI, S. I, 214 / Pl: ~uri / E: it colorito] 1 Totalitatea culorilor unui obiect. 2 Bogăție de culori. 3 Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou. 4 Culoare. 5 (D. abstracte, d. stilul operelor literare etc.; fig) Nuanță expresivă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLORIT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori. ♦ Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; colorație. ♦ Culoare. 2. Fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) Nuanță expresivă, strălucire deosebită. – Din fr. coloris, it. colorito.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COLORIT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui. obiect; efectul care rezultă din îmbinarea artistică a acestor culori. Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit. GHEREA, ST. CR. II 63. 2. Culoare. Coloritul alb al mausoleului se șterge, înnegrindu-se. SAHIA, N. 23. Ochii cei albaștri ai copilului eraw așa de străluciți, de un colorit atît de limpede și senin. EMINESCU, N. 39. 3. Fig. (în legătură cu abstracte, în special cu stilul operelor literare) Nuanță expresivă, strălucire deosebită. Originalitatea în prezentare, coloritul... atît de propriu acestui scriitor... fac din această carte o adevărată operă literară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 11/2. Păcat că [aceste imagini] au aspectul tern al fotografiei și nu coloritul viu al vieței. ODOBESCU, S. III 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLORIT s.n. Ansamblul culorilor unui obiect, ale unui tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, ale unui tablou etc. ♦ Culoare. ♦ (Fig.) Nuanță expresivă, varietate, strălucire (în imagini etc.). [Cf. fr. coloris, germ. Kolorit].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLORIT s. n. 1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc. ◊ culoare. 2. (fig.; despre stil, imagine) nuanță expresivă, varietate, strălucire. (<it. colorito, germ. Kolorit)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLORIT ~uri n. 1) Nuanță delicată și agreabilă a culorilor. 2) Artă de folosire a culorilor. 3) Efect care rezultă din îmbinarea armonioasă a culorilor unui tablou. 4) Totalitate de culori ale unui obiect sau tablou; cromatică. 5) fig. (despre stil, opere literare) Nuanță expresivă; varietate de imagini. ~ local. ~ al epocii. /<fr. coloris, it. colorito
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colorit n. 1. rezultatul amestecului și al întrebuințării colorilor în tablouri; 2. colorațiune naturală, lustrul colorilor; 3. fig. lustrul stilului, splendoarea cugetărilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*colorít n., pl. urĭ (it. coloríto, de unde și fr. coloris). Colorațiune, efectu produs de amestecu și întrebuințarea colorilor în pictură. Colorațiune, coloare, față: frumosu colorit al uneĭ persicĭ. Fig. Strălucirea stiluluĭ și a cugetărilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colorit s. n., pl. colorituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colorit s. n., pl. colorituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colorit s. n., pl. colorituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COLORIT s. 1. colorație, (înv.) coloratură. (Ce frumos ~ are în obraji!) 2. v. cromatică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLORIT s. 1. colorație, (înv.) coloratură. (Ce frumos ~ are în obraji!) 2. (PICT.) cromatică, (fig.) paletă. (~ bogat al unui tablou.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colorit, coloriturisubstantiv neutru
- 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit. GHEREA, ST. CR. II 63. DLRLC
- 1.1. Efect de ansamblu al culorilor unui tablou. DEX '09 DLRLC DNsinonime: colorație
-
- 2. Culoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: culoare
- Coloritul alb al mausoleului se șterge, înnegrindu-se. SAHIA, N. 23. DLRLC
- Ochii cei albaștri ai copilului erau așa de străluciți, de un colorit atît de limpede și senin. EMINESCU, N. 39. DLRLC
-
- 3. Expresivitate, strălucire a stilului; bogăție de imagini. DEX '09 DLRLC DN
- Originalitatea în prezentare, coloritul... atît de propriu acestui scriitor... fac din această carte o adevărată operă literară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 11/2. DLRLC
- Păcat că [aceste imagini] au aspectul tern al fotografiei și nu coloritul viu al vieței. ODOBESCU, S. III 86. DLRLC
-
etimologie:
- coloris DEX '09 DEX '98 DN
- colorito DEX '98 DEX '09