13 definiții pentru colorit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colorít sn [At: NEGRUZZI, S. I, 214 / Pl: ~uri / E: it colorito] 1 Totalitatea culorilor unui obiect. 2 Bogăție de culori. 3 Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou. 4 Culoare. 5 (D. abstracte, d. stilul operelor literare etc.; fig) Nuanță expresivă.

COLORÍT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori. ♦ Efect de ansamblu al culorilor unui tablou. 2. Culoare. 3. Fig. Expresivitate, strălucire a stilului; bogăție de imagini. – Din fr. coloris, it. colorito.

COLORÍT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori. ♦ Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; colorație. ♦ Culoare. 2. Fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) Nuanță expresivă, strălucire deosebită. – Din fr. coloris, it. colorito.

COLORÍT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui. obiect; efectul care rezultă din îmbinarea artistică a acestor culori. Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit. GHEREA, ST. CR. II 63. 2. Culoare. Coloritul alb al mausoleului se șterge, înnegrindu-se. SAHIA, N. 23. Ochii cei albaștri ai copilului eraw așa de străluciți, de un colorit atît de limpede și senin. EMINESCU, N. 39. 3. Fig. (în legătură cu abstracte, în special cu stilul operelor literare) Nuanță expresivă, strălucire deosebită. Originalitatea în prezentare, coloritul... atît de propriu acestui scriitor... fac din această carte o adevărată operă literară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 11/2. Păcat că [aceste imagini] au aspectul tern al fotografiei și nu coloritul viu al vieței. ODOBESCU, S. III 86.

COLORÍT s.n. Ansamblul culorilor unui obiect, ale unui tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, ale unui tablou etc. ♦ Culoare. ♦ (Fig.) Nuanță expresivă, varietate, strălucire (în imagini etc.). [Cf. fr. coloris, germ. Kolorit].

COLORÍT s. n. 1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc. ◊ culoare. 2. (fig.; despre stil, imagine) nuanță expresivă, varietate, strălucire. (<it. colorito, germ. Kolorit)

COLORÍT ~uri n. 1) Nuanță delicată și agreabilă a culorilor. 2) Artă de folosire a culorilor. 3) Efect care rezultă din îmbinarea armonioasă a culorilor unui tablou. 4) Totalitate de culori ale unui obiect sau tablou; cromatică. 5) fig. (despre stil, opere literare) Nuanță expresivă; varietate de imagini. ~ local. ~ al epocii. /<fr. coloris, it. colorito

colorit n. 1. rezultatul amestecului și al întrebuințării colorilor în tablouri; 2. colorațiune naturală, lustrul colorilor; 3. fig. lustrul stilului, splendoarea cugetărilor.

*colorít n., pl. urĭ (it. coloríto, de unde și fr. coloris). Colorațiune, efectu produs de amestecu și întrebuințarea colorilor în pictură. Colorațiune, coloare, față: frumosu colorit al uneĭ persicĭ. Fig. Strălucirea stiluluĭ și a cugetărilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colorít s. n., pl. coloríturi

colorít s. n., pl. coloríturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLORÍT s. 1. colorație, (înv.) coloratură. (Ce frumos ~ are în obraji!) 2. v. cromatică.

COLORIT s. 1. colorație, (înv.) coloratură. (Ce frumos ~ are în obraji!) 2. (PICT.) cromatică, (fig.) paletă. (~ bogat al unui tablou.)

Intrare: colorit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colorit
  • coloritul
  • coloritu‑
plural
  • colorituri
  • coloriturile
genitiv-dativ singular
  • colorit
  • coloritului
plural
  • colorituri
  • coloriturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colorit

  • 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit. GHEREA, ST. CR. II 63.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Efect de ansamblu al culorilor unui tablou.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: colorație
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Coloritul alb al mausoleului se șterge, înnegrindu-se. SAHIA, N. 23.
      surse: DLRLC
    • Ochii cei albaștri ai copilului erau așa de străluciți, de un colorit atît de limpede și senin. EMINESCU, N. 39.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Expresivitate, strălucire a stilului; bogăție de imagini.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Originalitatea în prezentare, coloritul... atît de propriu acestui scriitor... fac din această carte o adevărată operă literară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 11/2.
      surse: DLRLC
    • Păcat că [aceste imagini] au aspectul tern al fotografiei și nu coloritul viu al vieței. ODOBESCU, S. III 86.
      surse: DLRLC

etimologie: