12 definiții pentru coloratură

coloratúră sf [At: MAIORESCU, CR. I, 171 / Pl: ~ri / E: ger Koloratur] 1 (Rar) Bogăție de culori. 2 Manieră de interpretare vocală care dă posibilitate interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. 3 (Îs) Soprană de ~ Soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în coloratură (2).

COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Ornamentație virtuoză a liniei melodice vocale (în operă). ◊ Soprană de coloratură = soprană cu un registru acut extins. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din it. coloratura.

COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura.

COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. (Muz.) înfrumusețare a unei melodii cu pasaje grele din punct de vedere tehnic (cadențe, rulade, triluri etc.). Arii de coloratură.Soprană de coloratură = soprană care execută cu ușurință astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit.

coloratúră s. f., g.-d. art. coloratúrii; pl. coloratúri

coloratúră s. f., g.-d. art. coloratúrii; pl. coloratúri

COLORATÚRĂ s. v. colorație, colorit.

COLORATÚRĂ s.f. 1. Efect muzical produs prin introducerea într-o melodie a unor pasaje grele din punct de vedere tehnic (rulade, triluri etc.), care sunt executate cu vocea. ◊ Soprană de coloratură = soprană care poate executa astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. [< germ. Koloratur].

COLORATÚRĂ s. f. 1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc. ♦ soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră. 2. bogăție de culori; colorit. (<germ. Koloratur, it. coloratura)

COLORATÚRĂ ~i f. 1) muz. Virtuozitate tehnică în interpretarea vocală, manifestată prin triluri, rulade și cadențe. ◊ Soprană de ~ soprană care execută ușor și liber piese conținând triluri, cadențe etc. 2) Varietate de culori. 3) Aspect particular de culoare. ~ a pielii. /<it. coloratura


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coloratúră s. v. COLORAȚIE. COLORIT.

coloratură (‹ lat. color, „culoare”), decorarea unei linii melodice vocale cu pasaje de virtuozitate (game*, triluri, salturi, sunete în staccato* etc.). În sec. 16, procedeul era comun practicii vocale și celei instr. Se încetățenește, invadând opera* it. (sec. 17-18), mai ales în aria (1) de bravură, cu scopul de a evidenția virtuozitatea cântăreților. La început c. era improvizată* de interpret; la Mozart, Rossini este în întregime notată; Weber și Verdi o mai folosesc caracteriologic; Wagner o elimină. Azi e reluată cu sensuri expresive noi (Lulu de Berg, operele lui R. Strauss etc.). Sin.: ruladă; echiv. it.: canto fiorito; canto colorato. V.: bel-canto; soprană; vocaliză.

Intrare: coloratură
coloratură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coloratu coloratura
plural coloraturi coloraturile
genitiv-dativ singular coloraturi coloraturii
plural coloraturi coloraturilor
vocativ singular
plural