12 definiții pentru coloratură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coloratúră sf [At: MAIORESCU, CR. I, 171 / Pl: ~ri / E: ger Koloratur] 1 (Rar) Bogăție de culori. 2 Manieră de interpretare vocală care dă posibilitate interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. 3 (Îs) Soprană de ~ Soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în coloratură (2).

COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Ornamentație virtuoză a liniei melodice vocale (în operă). ◊ Soprană de coloratură = soprană cu un registru acut extins. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din it. coloratura.

COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura.

COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. (Muz.) înfrumusețare a unei melodii cu pasaje grele din punct de vedere tehnic (cadențe, rulade, triluri etc.). Arii de coloratură.Soprană de coloratură = soprană care execută cu ușurință astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit.

COLORATÚRĂ s.f. 1. Efect muzical produs prin introducerea într-o melodie a unor pasaje grele din punct de vedere tehnic (rulade, triluri etc.), care sunt executate cu vocea. ◊ Soprană de coloratură = soprană care poate executa astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. [< germ. Koloratur].

COLORATÚRĂ s. f. 1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc. ♦ soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră. 2. bogăție de culori; colorit. (<germ. Koloratur, it. coloratura)

COLORATÚRĂ ~i f. 1) muz. Virtuozitate tehnică în interpretarea vocală, manifestată prin triluri, rulade și cadențe. ◊ Soprană de ~ soprană care execută ușor și liber piese conținând triluri, cadențe etc. 2) Varietate de culori. 3) Aspect particular de culoare. ~ a pielii. /<it. coloratura


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coloratúră s. f., g.-d. art. coloratúrii; pl. coloratúri

coloratúră s. f., g.-d. art. coloratúrii; pl. coloratúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLORATÚRĂ s. v. colorație, colorit.

coloratu s. v. COLORAȚIE. COLORIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coloratură (< lat. color, „culoare”), decorarea unei linii melodice vocale cu pasaje de virtuozitate (game*, triluri, salturi, sunete în staccato* etc.). În sec. 16, procedeul era comun practicii vocale și celei instr. Se încetățenește, invadând opera* it. (sec. 17-18), mai ales în aria (1) de bravură, cu scopul de a evidenția virtuozitatea cântăreților. La început c. era improvizată* de interpret; la Mozart, Rossini este în întregime notată; Weber și Verdi o mai folosesc caracteriologic; Wagner o elimină. Azi e reluată cu sensuri expresive noi (Lulu de Berg, operele lui R. Strauss etc.). Sin.: ruladă; echiv. it.: canto fiorito; canto colorato. V.: bel-canto; soprană; vocaliză.

Intrare: coloratură
coloratură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coloratu
  • coloratura
plural
  • coloraturi
  • coloraturile
genitiv-dativ singular
  • coloraturi
  • coloraturii
plural
  • coloraturi
  • coloraturilor
vocativ singular
plural

coloratură

  • 1. Ornamentație virtuoză a liniei melodice vocale (în operă).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Arii de coloratură.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Soprană de coloratură = soprană cu un registru acut extins.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. rar Bogăție de culori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: colorație colorit
  • 3. Aspect particular de culoare.
    surse: NODEX un exemplu
    exemple
    • Coloratura pielii.
      surse: NODEX

etimologie: