coloratură sf [At: MAIORESCU, CR. I, 171 / Pl: ~ri / E: ger Koloratur] 1 (Rar) Bogăție de culori. 2 Manieră de interpretare vocală care dă posibilitate interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. 3 (Îs) Soprană de ~ Soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în coloratură (2).