opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLORANT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. – Din fr. colorant.

COLORANT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. – Din fr. colorant.

colorant, ~ă [At: LEG. EC. Pl: 28 / Pl: ~nți, ~e / E: fr colorant] 1 a Care are proprietatea de a colora. 2 sm Substanță (organică) cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.).

COLORANT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. Materii colorante. ◊ (Substantivat, m.) Industria coloranților.

COLORANT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. ◊ (Substantivat, m.) Industria coloranților. – Fr. colorant.

COLORANT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care are însușirea de a colora. [Cf. fr. colorant, it. colorante].

COLORANT, -Ă adj., s. m. (substanță) care are însușirea de a colora. (<fr. colorant)

COLORANT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care colorează; cu proprietatea de a colora. Materie ~tă. Șampon ~. Substanță ~tă. /<fr. colorant

colorant a. care colorează.

*coloránt, -ă adj. (d. a colora; fr. colorant). Care colorează: substanțe colorante. S. n., pl. e. Un colorant. V. boĭa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colorant1 adj. m., pl. coloranți; f. colorantă, pl. colorante

colorant2 s. m., pl. coloranți

colorant2 s. m., pl. coloranți

colorant1 adj. m., pl. coloranți; f. colorantă, pl. colorante

colorant adj. m., s. m., pl. coloranți; f. sg. colorantă, pl. colorante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Colorant ≠ decolorant

Intrare: colorant (adj.)
colorant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colorant
  • colorantul
  • colorantu‑
  • colorantă
  • coloranta
plural
  • coloranți
  • coloranții
  • colorante
  • colorantele
genitiv-dativ singular
  • colorant
  • colorantului
  • colorante
  • colorantei
plural
  • coloranți
  • coloranților
  • colorante
  • colorantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: colorant (s.m.)
colorant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colorant
  • colorantul
  • colorantu‑
plural
  • coloranți
  • coloranții
genitiv-dativ singular
  • colorant
  • colorantului
plural
  • coloranți
  • coloranților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colorant, colorantăadjectiv

  • 1. Care are proprietatea de a colora. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: decolorant
    • format_quote Materii colorante. DLRLC
etimologie:

colorant, coloranțisubstantiv masculin

  • 1. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Industria coloranților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.