14 definiții pentru colorant (s.m.)

coloránt, ~ă [At: LEG. EC. Pl. 28 / Pl: ~nți, ~e / E: fr colorant] 1 a Care are proprietatea de a colora. 2 sm Substanță (organică) cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.).

COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. – Din fr. colorant.

COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. – Din fr. colorant.

COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. Materii colorante. ◊ (Substantivat,, m.) Industria coloranților.

COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. ◊ (Substantivat, m.) Industria coloranților.Fr. colorant.

coloránt1 adj. m., pl. coloránți; f. colorántă, pl. coloránte

coloránt2 s. m., pl. coloránți

coloránt adj. m., s. m., pl. coloránți; f. sg. colorántă, pl. coloránte

COLORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care are însușirea de a colora. [Cf. fr. colorant, it. colorante].

COLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care are însușirea de a colora. (<fr. colorant)

COLORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care colorează; cu proprietatea de a colora. Materie ~tă. Șampon ~. Substanță ~tă. /<fr. colorant

*coloránt, -ă adj. (d. a colora; fr. colorant). Care colorează: substanțe colorante. S. n., pl. e. Un colorant. V. boĭa.

Intrare: colorant (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colorant colorantul
plural coloranți coloranții
genitiv-dativ singular colorant colorantului
plural coloranți coloranților
vocativ singular
plural