13 definiții pentru colonist
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLONIST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care și-a părăsit țara sau locul de origine și s-a stabilit într-o colonie1. – Din germ. Kolonist.
colonist, ~ă smf [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~iști, ~e / E: ger kolonist] 1 Locuitor al unei colonii. 2 (În Evul Mediu din Țările Române) Persoană care ținea de o colonie de străini așezată pe o moșie boierească sau pe un domeniu al statului. 3 Persoană strămutată din țara sa ori din locul de origine și care s-a stabilit într-o regiune sau într-un oraș dintr-o țară străină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLONIST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care s-a strămutat din țara sa ori din locul de origine și s-a stabilit într-o regiune sau într-un oraș dintr-o țară străină. – Din germ. Kolonist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
COLONIST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care se strămută sau este strămutată (singură sau în grup) din țara sau din locul de origine pentru a se așeza într-un loc străin, participînd la întemeierea unei colonii (3). Dascălul Iov îi întovărășise pe coloniști pînă la Păuna-Mică. SADOVEANU, P. M. 14. Romanii, colonizînd Dacia, au împărțit, după obiceiul lor, pămîntul între coloniști. BĂLCESCU, O. I 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLONIST, -Ă s.m. și f. Cel care a părăsit țara sau regiunea sa de origine și s-a stabilit într-un loc străin. [< germ. Kolonist].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLONIST, -Ă s. m. f. cel care a părăsit țara, locul său de origine și s-a stabilit într-o țară străină. (<germ. Kolonist)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLONIST ~ștă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană originară dintr-o metropolă și stabilită într-o colonie. /<germ. Kolonist
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colonist n. 1. cel ce cultivă pământul; 2. locuitor într’o colonie al cării sol îl exploatează, în opozițiune cu cei ce trăiesc în metropolă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colonist s. m., pl. coloniști
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colonist s. m., pl. coloniști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colonist s. m., pl. coloniști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COLONIST s. (înv.) colon. (~ pe un teritoriu străin.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLONIST s. (înv.) colon. (~ pe un teritoriu străin.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
colonist, coloniștisubstantiv masculin colonistă, colonistesubstantiv feminin
- 1. Persoană care și-a părăsit țara sau locul de origine și s-a stabilit într-o colonie. DEX '09 DLRLC DNsinonime: colon
- Dascălul Iov îi întovărășise pe coloniști pînă la Păuna-Mică. SADOVEANU, P. M. 14. DLRLC
- Romanii, colonizînd Dacia, au împărțit, după obiceiul lor, pămîntul între coloniști. BĂLCESCU, O. I 136. DLRLC
-
etimologie:
- Kolonist DEX '09 DEX '98 DN