12 definiții pentru colonist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coloníst, ~ă smf [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~iști, ~e / E: ger kolonist] 1 Locuitor al unei colonii. 2 (În Evul Mediu din Țările Române) Persoană care ținea de o colonie de străini așezată pe o moșie boierească sau pe un domeniu al statului. 3 Persoană strămutată din țara sa ori din locul de origine și care s-a stabilit într-o regiune sau într-un oraș dintr-o țară străină.

COLONÍST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care și-a părăsit țara sau locul de origine și s-a stabilit într-o colonie1. – Din germ. Kolonist.

COLONÍST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care s-a strămutat din țara sa ori din locul de origine și s-a stabilit într-o regiune sau într-un oraș dintr-o țară străină. – Din germ. Kolonist.

COLONÍST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care se strămută sau este strămutată (singură sau în grup) din țara sau din locul de origine pentru a se așeza într-un loc străin, participînd la întemeierea unei colonii (3). Dascălul Iov îi întovărășise pe coloniști pînă la Păuna-Mică. SADOVEANU, P. M. 14. Romanii, colonizînd Dacia, au împărțit, după obiceiul lor, pămîntul între coloniști. BĂLCESCU, O. I 136.

COLONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care a părăsit țara sau regiunea sa de origine și s-a stabilit într-un loc străin. [< germ. Kolonist].

COLONÍST, -Ă s. m. f. cel care a părăsit țara, locul său de origine și s-a stabilit într-o țară străină. (<germ. Kolonist)

COLONÍST ~ștă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană originară dintr-o metropolă și stabilită într-o colonie. /<germ. Kolonist

colonist n. 1. cel ce cultivă pământul; 2. locuitor într’o colonie al cării sol îl exploatează, în opozițiune cu cei ce trăiesc în metropolă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coloníst s. m., pl. coloníști

coloníst s. m., pl. coloníști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLONÍST s. (înv.) colon. (~ pe un teritoriu străin.)

COLONIST s. (înv.) colon. (~ pe un teritoriu străin.)

Intrare: colonist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonist
  • colonistul
  • colonistu‑
plural
  • coloniști
  • coloniștii
genitiv-dativ singular
  • colonist
  • colonistului
plural
  • coloniști
  • coloniștilor
vocativ singular
  • colonistule
  • coloniste
plural
  • coloniștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colonist, -ă colonist colonistă

  • 1. Persoană care și-a părăsit țara sau locul de origine și s-a stabilit într-o colonie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: colon (persoană) 2 exemple
    exemple
    • Dascălul Iov îi întovărășise pe coloniști pînă la Păuna-Mică. SADOVEANU, P. M. 14.
      surse: DLRLC
    • Romanii, colonizînd Dacia, au împărțit, după obiceiul lor, pămîntul între coloniști. BĂLCESCU, O. I 136.
      surse: DLRLC

etimologie: