13 definiții pentru colodiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colódiu sms [At: LTR / V: ~m sn / P: ~lo-diu / E: lat collodium (ngr χολλώδης)] (Ind) Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă.

COLÓDIU s. n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă. – Din fr. collodion.

COLÓDIU s. n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă. – Din fr. collodion.

COLÓDIU s. n. Nitroceluloză conținînd un procent mic de azot, care se dizolvă într-un amestec de alcool și eter, dînd o soluție de o consistență siropoasă care, prin evaporare, lasă o peliculă incoloră și aderentă; se întrebuințează în medicină și în tehnică.

COLÓDIU s.n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter. [Pron. -diu. / < fr. collodion, cf. lat. collodium, gr. kollodes – cleios].

COLÓDIU s. n. soluție de nitroceluloză într-un amestec de alcool și eter, în fotografiere, în farmacie etc. (<lat. collodium, fr. collodion)

COLÓDIU n. Soluție eteroalcoolică de nitroceluloză folosită pe larg în medicină și în tehnică. /<fr. collodion, lat. collodium

colodiu n. lichid cleios, obținut prin disolvarea fulmicotonului în eter, întrebuințat în medicină pentru ferirea plăgilor și arsurilor de acțiunea aerului și, în fotografie, pentru fixarea imaginilor.

*colódiŭ n. (d. vgr. kollódes, cleĭos, d. kólla, cleĭ. V. coală). Chim. Soluțiune de piroxil într’un amestec de alcool și de eter. (Se întrebuințează în medicină la acoperirea rănilor și’n fotografie la acoperirea sticleĭ c’o peliță care devine sensibilă pin clorura saŭ bromura de argint. V. piroxilină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colódiu [diu pron. dĭu] s. n., art. colódiul

colódiu s. n. [-diu pron. -dĭu], art. colódiul


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COL-2, v. COLO-2.~enchim (v. -enchim), s. n., țesut flexibil al plantelor erbacee, format din celule vii cu membrane celulozice, puternic și inegal îngroșate; ~odiu (v. -odiu), s. n., soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLÓDIU (< germ. {s}; {i} gr. kollodes „lipicios”) s. n. Soluție de 4% nitroceluloză în alcool-eter, care, prin evaporare, lasă o peliculă incoloră aderentă; folosit în fotografie, în medicină (pentru protecția plăgilor, fixarea pansamentelor etc.) sau ca lac și clei special etc.

Intrare: colodiu
  • pronunție: colodĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colodiu
  • colodiul
  • colodiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • colodiu
  • colodiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colodiu

  • 1. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: