2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÓLNIȚĂ1, colnițe, s. f. (Reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. – Din sb. kolnica.

COLNÍȚĂ2, colnițe, s. f. (Reg.) Deal mic, delușor. – Coliniță (rar, < colină + suf. -iță), influențat de colnic.

COLNÍȚĂ2, colnițe, s. f. (Reg.) Deal mic, delușor. – Coliniță (rar, < colină + suf. -iță), influențat de colnic.

cólniță1 sf [At: ECONOMIA, 88 / Pl: ~țe / E: srb kolnica] (Trs; Mol) Adăpost pentru oi sau vite, construit din nuiele și acoperit cu paie.

colníță2 sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: coliniță] (Reg) Delușor.

CÓLNIȚĂ1, colnițe, s. f. (Reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. – Din scr. kolnica.

CÓLNIȚĂ1, colnițe, s. f. (Regional) Adăpost primitiv pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. În colnița (sura) vitelor... ȘEZ. I 100.

COLNÍȚĂ2, colnițe, s. f. (Regional) Deal mic, delușor, colnic (1). Casa... este pe o colniță. I. IONESCU, M. 417. Pe cel deal, pe cea colniță, Plimbă-mi-se-o cătăniță. ALECSANDRI, P. P. 97.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colníță2 (delușor) (pop.) s. f., g.-d. art. colníței; pl. colníțe

cólniță1 (șură) (reg.) s. f., g.-d. art. cólniței; pl. cólnițe

colníță (deal) s. f., g.-d. art. colníței; pl. colníțe

cólniță (șopron) s. f., g.-d. art. cólniței; pl. cólnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: colniță (delușor)
colniță2 (coln'iță) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colniță
  • colnița
plural
  • colnițe
  • colnițele
genitiv-dativ singular
  • colnițe
  • colniței
plural
  • colnițe
  • colnițelor
vocativ singular
plural
Intrare: colniță (șopron)
colniță1 (c'olniță) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colniță
  • colnița
plural
  • colnițe
  • colnițele
genitiv-dativ singular
  • colnițe
  • colniței
plural
  • colnițe
  • colnițelor
vocativ singular
plural

colniță (delușor)

  • 1. regional Deal mic; colnic.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: colnic delușor 2 exemple
    exemple
    • Casa... este pe o colniță. I. IONESCU, M. 417.
      surse: DLRLC
    • Pe cel deal, pe cea colniță, Plimbă-mi-se-o cătăniță. ALECSANDRI, P. P. 97.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coliniță (rar, din colină + sufix -iță), influențat de colnic.
    surse: DEX '09

colniță (șopron)

  • 1. regional Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: saivan șopron șură un exemplu
    exemple
    • În colnița (șura) vitelor... ȘEZ. I 100.
      surse: DLRLC

etimologie: