10 definiții pentru colită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colítă sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~te / E: fr colite] Inflamare acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive.

COLÍTĂ, colite, s. f. Inflamație acută sau cronică a colonului4, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. – Din fr. colite.

COLÍTĂ, colite, s. f. Inflamare acută sau cronică a colonului4, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive. – Din fr. colite.

COLÍTĂ, colite s. f. Inflamarea intestinului gros, care produce tulburări digestive.

COLÍTĂ s.f. Inflamație a colonului1 [în DN], care dă naștere la tulburări digestive. [< fr. colite, cf. gr. kolon – intestin].

COLÍTĂ1 s. f. inflamație a colonului3. (<fr. collite)

COLÍTĂ ~e f. Inflamație a mucoasei intestinului gros. ~ acută. ~ cronică. /<fr. colite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colítă s. f., g.-d. art. colítei; pl. colíte

colítă s. f., pl. colíte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLÍTĂ (< fr.; {s} gr. kolon „colon”) s. f. (MED.) Inflamație acută sau cronică a colonului, rezultat al unor infecții sau datorită unui regim alimentar inadecvat, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. = C. ulcerantă, formă gravă de c. caracterizată prin apariția de ulcerații pe mucoasa colonului.

Intrare: colită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coli
  • colita
plural
  • colite
  • colitele
genitiv-dativ singular
  • colite
  • colitei
plural
  • colite
  • colitelor
vocativ singular
plural

colită

  • 1. Inflamație acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: