căutare avansată

COLIMÁRE s. f. Acțiunea de a colima și rezultatul ei. – V. colima.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIMÁRE s. f. Acțiunea de a colima și rezultatul ei. – V. colima.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

colimáre s. f., g.-d. art. colimắrii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colimáre s. f., g.-d. art. colimării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIMÁ, colimez, vb. I. Intranz. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. ♦ A determina, a viza o anumită direcție. – Din lat. collimare.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIMÁ, colimez, vb. I. Intranz. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. ♦ A determina, a viza o anumită direcție. – Din lat. collimare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

colimá (a ~) vb., ind. prez. 3 colimeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIMÁ vb. I. intr. 1. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. A viza, a determina o anumită direcție. [< colimație].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIMÁ vb. intr. 1. (fiz.) a transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. a viza, a orienta o lunetă într-o anumită direcție. (<colimație)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colimá vb., ind. prez. 1 sg. coliméz, 3 sg. și pl. colimeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink