2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLIMA, colimez, vb. I. Intranz. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. ♦ A determina, a viza o anumită direcție. – Din lat. collimare.

COLIMA, colimez, vb. I. Intranz. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. ♦ A determina, a viza o anumită direcție. – Din lat. collimare.

colima vi [At: DEX2 / Pzi: ~mez / E: lat collimare] 1 A transforma un fascicul divergent sau convergent într-unul paralel. 2 A determina o anumită direcție.

COLIMA vb. I. intr. 1. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. A viza, a determina o anumită direcție. [< colimație].

COLIMA vb. intr. 1. (fiz.) a transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. a viza, a orienta o lunetă într-o anumită direcție. (<colimație)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colimez, 3 colimea; conj. prez. 1 sg. să colimez, 3 să colimeze

colima (a ~) vb., ind. prez. 3 colimea

colima vb., ind. prez. 1 sg. colimez, 3 sg. și pl. colimea

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLIMA 1. Oraș în Mexic, în Sierra Madre, centru ad-tiv al statului cu același nume; 86 mii loc. (1980). Pielărie. Centru comercial (bumbac, trestie de zahăr, orez, tutun). Universitate (1850). Fundat în 1522. 2. Stat în Mexic, pe coasta Oc. Pacific; 5,2 mii km2; 426,2 mii loc. (1989). Expl. forestiere. Cafea, tutun, creșterea animalelor.

Intrare: Colima
Colima nume propriu
nume propriu (I3)
  • Colima
Intrare: colima
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colima
  • colimare
  • colimat
  • colimatu‑
  • colimând
  • colimându‑
singular plural
  • colimea
  • colimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colimez
(să)
  • colimez
  • colimam
  • colimai
  • colimasem
a II-a (tu)
  • colimezi
(să)
  • colimezi
  • colimai
  • colimași
  • colimaseși
a III-a (el, ea)
  • colimea
(să)
  • colimeze
  • colima
  • colimă
  • colimase
plural I (noi)
  • colimăm
(să)
  • colimăm
  • colimam
  • colimarăm
  • colimaserăm
  • colimasem
a II-a (voi)
  • colimați
(să)
  • colimați
  • colimați
  • colimarăți
  • colimaserăți
  • colimaseți
a III-a (ei, ele)
  • colimea
(să)
  • colimeze
  • colimau
  • colima
  • colimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colima, colimezverb

  • 1. fizică A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A determina, a viza o anumită direcție. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.