coli smp [At: PAȘCA, GL. / E: nct] (Reg) Oameni leneși.

COLI¹- elem. col⁴(o). ()

COLI² s. m. bacterie din flora microbiană intestinală. (< coli/bacil/)

coli s. (biol.) Bacterie aparținând florei microbiene intestinale ◊ „Biologul iugoslav N.P. a reușit să transplanteze gena unei celule de țesut ligamentos la o bacterie denumită «coli» și a constatat că aceasta produce proteina umană interferon.” R.l. 29 III 85 p. 6 //din coli[bacil]//

COALĂ, coli, s. f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ♦ (Și în sintagma coală de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ♦ (Și în sintagma coală editorială) Unitate de măsură a producției editoriale, care, pe lângă coala de autor, cuprinde și adaosurile editurii. Coală de autor = unitate de măsură editorială egală cu 40 000 de semne tipografice, inclusiv spațiile dintre ele, sau cu 3 000 cm² de desen. ♦ Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] – Din ngr. kólla.

coală sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I 14/27 / Pl: coli, coale / E: ngr ϰόλλα „clei”] 1-3 Foaie dreptunghiulară de hârtie, de celofan, de carton etc. 4 (Șîs ~ de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. 5 (Șîs ~ editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. 6 (Îs) ~ de autor Coală editorială egală cu 40000 de semne tipogafice sau cu 3000 cm² de desen. 7 Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași hârtie și nedesprinse unele de altele.

COALĂ, coli, s. f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ♦ (Și în sintagma coală de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ♦ (Și în sintagma coală editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coală de autor = coală editorială egală cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm² de desen. ♦ Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] – Din ngr. kólla.

COALĂ, coli, s. f. (Adesea urmat de determinarea «de hîrtie») Foaie dreptunghiulară de hîrtie albă sau colorată, a cărei mărime variază după scopul la care servește. Li s-au pus în față coli de hîrtie. STANCU, D. 228. Jumătatea absentă [a oglinzii] era înlocuită cu o coală de hîrtie verde, decolorată. C. PETRESCU, C. V. 47. ◊ Coală (de tipar) = foaie de hîrtie împăturită de obicei în opt (16 pagini) care servește ca unitate de măsurare a volumului unei cărți. – Pl. și: coale (NEGRUZZI, S. I 304).

-COLIE² elem. col⁴(o)-.

COLO- elem. col⁴(o)- ()

COL⁴(O)-/COLI-, -COLIE, -COLITĂ elem. „colon, intestin”. (< fr. col/o/-, coli-, -colie, -colite, cf. gr. kolon)

COALĂ coli f. 1) Foaie dreptunghiulară de hârtie, de carton etc. de dimensiuni diferite. 2) Unitate de măsură pentru volumul producției editoriale și tipografice, egală cu 16 pagini tipărite. ~ de autor. ~ editorială. [G.-D. colii; Sil. coa-lă] /<ngr. kólla

coală f. foaie de hârtie pătrată. [Gr. mod. KÓLLA].

coálă f., pl. e și colĭ (ngr. kólla, foaĭe mare de hîrtie, d. vgr. kólla, cleĭ, de unde și it. colla, fr. colle, cleĭ. V. colărez, coliriŭ [?], protocol). Foaĭe mare de hîrtie. (La tipar, coala se îndoaĭe și formează maĭ multe foĭ micĭ).

coală s. f., g.-d. art. colii; pl. coli

coală s. f., g.-d. art. colii; pl. coli

coală s. f., g.-d. art. colii; pl. coli

coală, pl. coli

coală, -le.

coală (coli), s. f. – Foaie dreptunghiulară de hîrtie, de carton etc. – Mr. acoală, colă. Ngr. ϰόλλα, din it. colla „coadă” (Roesler 570; Murnu 15; Cihac, II, 648); cf. bg. kola.

coli s.m. pl. (reg.) oameni care nu fac nimic, trântori, leneși.

COLI-₁ „intestin”. ◊ gr. kolon „intestin” > fr. coli-, engl. id., it. id., germ. koli- > rom. coli-. □ ~bacilemie (v. bacil/o-, v. -emie), s. f., prezență a colibacililor în sînge; ~bacilurie (v. bacil/o-, v. -urie), s. f., prezență a colibacililor în urină; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare cantitativă a germenilor din grupul coliform, cu scopul de a stabili contaminarea cu floră intestinală a unor produse.

COLI-₂ „deal”. ◊ L. collis „colină, deal” > fr. colli-, engl. id. > rom. coli-. □ ~col (v. -col₁), adj., care crește pe dealuri.

COLI-₃ „gît, col”. ◊ L. collum „gît, grumaz” > fr. colli-, engl. id. > rom. coli-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de gît.

COLI-₄ „inhibiție”. ◊ gr. kolyein „a opri, a stagna” > fr. coly-, it. coli-, germ. koly-, engl. id. > rom. coli-. □ ~frenie (v. -frenie), s. f., inhibiție a psihicului uman.

COL-₁, v. COLO-₁. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare patologică a colonului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a colonului.

-COL₂ „gît, col anatomic”. ◊ L. collum „gît, grumaz” > fr. -col > rom. -col.

COLO-₁ „colon, intestinul gros; colic, abdominal”. ◊ gr. kolon „coloană, intestinul gros” > fr. colo-, it. id., germ. kolo-, engl. colo- > rom. colo-. □ ~cecostomie (v. ceco-, v. -stomie), s. f., cecocolostomie*; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncționare chirurgicală a colonului în vederea distensiei; ~cistoplastie (v. cisto-, v. -plastie), s. f., utilizarea unui segment de colon pentru refacerea chirurgicală a vezicii urinare; ~cliză (v. -cliză₁), s. f., ocluzie patologică a colonului; ~dispepsie (v. dis-, v. -pepsie), s. f., sindrom dispeptic, caracterizat prin jenă abdominală, balonare etc.; ~liză (v. -liză), s. f., eliberare chirurgicală a colonului de adeziuni anatomice; ~patie (v. -patie), s. f, nume generic pentru afecțiunile colonului; sin. colonopatie; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a colonului de peretele abdomenului; ~pexotomie (v. pexo-, v. -tomie), s. f., colopexie cu deschiderea intestinului la peretele abdominal; ~proctectomie (v. proct/o-, v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a colonului și a rectului; ~proctie (v. -proctie), s. f., colostomie*; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a colonului transversal; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură chirurgicală a colonului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie asociată cu mucus și puroi, întîlnită în unele afecțiuni ale colonului; sin. colonoragie; ~rectorafie (v. recto-, v. -rafie), s. f., operație de suturare a extremității inferioare a colonului sigmoid de extremitatea superioară a rectului; ~ree (v. -ree), s. f., diaree de origine colică; sin. colonoree; ~stază (v. -stază), s. f., reținere patologică a materiilor fecale în colon; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere și fixare operatorie la piele a unui segment al intestinului gros; sin. coloproctie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare operatorie a intestinului gros.