coli smp [At: PAȘCA, GL. / E: nct] (Reg) Oameni leneși.

CÓLI² s. m. bacterie din flora microbiană intestinală. (< coli/bacil/)

COLI¹- elem. col⁴(o). ()

cóli s. (biol.) Bacterie aparținând florei microbiene intestinale ◊ „Biologul iugoslav N.P. a reușit să transplanteze gena unei celule de țesut ligamentos la o bacterie denumită «coli» și a constatat că aceasta produce proteina umană interferon.” R.l. 29 III 85 p. 6 //din coli[bacil]//

coálă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I 14/27 / Pl: coli, coale / E: ngr ϰόλλα „clei”] 1-3 Foaie dreptunghiulară de hârtie, de celofan, de carton etc. 4 (Șîs ~ de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. 5 (Șîs ~ editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. 6 (Îs) ~ de autor Coală editorială egală cu 40000 de semne tipogafice sau cu 3000 cm² de desen. 7 Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași hârtie și nedesprinse unele de altele.

COÁLĂ, coli, s. f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ♦ (Și în sintagma coală de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ♦ (Și în sintagma coală editorială) Unitate de măsură a producției editoriale, care, pe lângă coala de autor, cuprinde și adaosurile editurii. Coală de autor = unitate de măsură editorială egală cu 40 000 de semne tipografice, inclusiv spațiile dintre ele, sau cu 3 000 cm² de desen. ♦ Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] – Din ngr. kólla.

COÁLĂ, coli, s. f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ♦ (Și în sintagma coală de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ♦ (Și în sintagma coală editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coală de autor = coală editorială egală cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm² de desen. ♦ Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] – Din ngr. kólla.

COÁLĂ, coli, s. f. (Adesea urmat de determinarea «de hîrtie») Foaie dreptunghiulară de hîrtie albă sau colorată, a cărei mărime variază după scopul la care servește. Li s-au pus în față coli de hîrtie. STANCU, D. 228. Jumătatea absentă [a oglinzii] era înlocuită cu o coală de hîrtie verde, decolorată. C. PETRESCU, C. V. 47. ◊ Coală (de tipar) = foaie de hîrtie împăturită de obicei în opt (16 pagini) care servește ca unitate de măsurare a volumului unei cărți. – Pl. și: coale (NEGRUZZI, S. I 304).

COL⁴(O)-/COLI-, -COLÍE, -COLÍTĂ elem. „colon, intestin”. (< fr. col/o/-, coli-, -colie, -colite, cf. gr. kolon)

COÁLĂ coli f. 1) Foaie dreptunghiulară de hârtie, de carton etc. de dimensiuni diferite. 2) Unitate de măsură pentru volumul producției editoriale și tipografice, egală cu 16 pagini tipărite. ~ de autor. ~ editorială. [G.-D. colii; Sil. coa-lă] /<ngr. kólla

coală f. foaie de hârtie pătrată. [Gr. mod. KÓLLA].

coálă f., pl. e și colĭ (ngr. kólla, foaĭe mare de hîrtie, d. vgr. kólla, cleĭ, de unde și it. colla, fr. colle, cleĭ. V. colărez, coliriŭ [?], protocol). Foaĭe mare de hîrtie. (La tipar, coala se îndoaĭe și formează maĭ multe foĭ micĭ).

coálă s. f., g.-d. art. cólii; pl. coli

coálă s. f., g.-d. art. cólii; pl. coli

coală, pl. coli

coală, -le.

coálă (cóli), s. f. – Foaie dreptunghiulară de hîrtie, de carton etc. – Mr. acoală, colă. Ngr. ϰόλλα, din it. colla „coadă” (Roesler 570; Murnu 15; Cihac, II, 648); cf. bg. kola.

colí s.m. pl. (reg.) oameni care nu fac nimic, trântori, leneși.

COLI-₂ „deal”. ◊ L. collis „colină, deal” > fr. colli-, engl. id. > rom. coli-. □ ~col (v. -col₁), adj., care crește pe dealuri.

COLI-₄ „inhibiție”. ◊ gr. kolyein „a opri, a stagna” > fr. coly-, it. coli-, germ. koly-, engl. id. > rom. coli-. □ ~frenie (v. -frenie), s. f., inhibiție a psihicului uman.