colenchím sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr collénchyme] Țesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format din celule vii, cu membranele celulozice puternic și inegal îngroșate.

COLENCHÍM s. n. Țesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format din celule vii, cu membranele celulozice puternic și inegal îngroșate. – Din fr. collenchyme.

COLENCHÍM s. n. Țesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format din celule vii, cu membranele celulozice puternic și inegal îngroșate. – Din fr. collenchyme.

!colenchím (co-len-/col-en-) s. n.

colenchím s. n. (sil. mf. col-)

COLENCHÍM s.n. (Bot.) Țesut de susținere la plantele erbacee, format din celuloză. [< fr. collenchyme, cf. gr. kolla – clei, enchyma – acumulare].

COLENCHÍM s. n. țesut viu de susținere a plantelor erbacee, din celuloză. (< fr. collenchyme)

COLENCHÍM n. Țesut de susținere a organelor tinere la plantele în creștere. /<fr. collenchyme

col¹ sn [At: HEM 1669 / Pl: ~uri / E: tc kol] 1 (Mol) Aripa morii de vânt Cf fofează, săgeată. 2 (Mun; rar; îe) A fi de ~ A fi paznic de noapte Si: a fi de caraulă.

col² sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr col] 1-2 (Atm) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.

COL-₂, v. COLO-₂. □ ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut flexibil al plantelor erbacee, format din celule vii cu membrane celulozice, puternic și inegal îngroșate; ~odiu (v. -odiu), s. n., soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter.