11 definiții pentru colenchim

colenchím sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr collénchyme] Țesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format din celule vii, cu membranele celulozice puternic și inegal îngroșate.

COLENCHÍM s. n. Țesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format din celule vii, cu membranele celulozice puternic și inegal îngroșate. – Din fr. collenchyme.

COLENCHÍM s. n. Țesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format din celule vii, cu membranele celulozice puternic și inegal îngroșate. – Din fr. collenchyme.

!colenchím (co-len-/col-en-) s. n.

colenchím s. n. (sil. mf. col-)

COLENCHÍM s.n. (Bot.) Țesut de susținere la plantele erbacee, format din celuloză. [< fr. collenchyme, cf. gr. kolla – clei, enchyma – acumulare].

COLENCHÍM s. n. țesut viu de susținere a plantelor erbacee, din celuloză. (< fr. collenchyme)

COLENCHÍM n. Țesut de susținere a organelor tinere la plantele în creștere. /<fr. collenchyme

col1 sn [At: HEM 1669 / Pl: ~uri / E: tc kol] 1 (Mol) Aripa morii de vânt Cf fofează, săgeată. 2 (Mun; rar; îe) A fi de ~ A fi paznic de noapte Si: a fi de caraulă.

col2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr col] 1-2 (Atm) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COL-2, v. COLO-2.~enchim (v. -enchim), s. n., țesut flexibil al plantelor erbacee, format din celule vii cu membrane celulozice, puternic și inegal îngroșate; ~odiu (v. -odiu), s. n., soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter.

Intrare: colenchim
colenchim
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colenchim colenchimul
plural
genitiv-dativ singular colenchim colenchimului
plural
vocativ singular
plural