12 definiții pentru colectivitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colectivitate sf [At: GHICA, A. 63 / Pl: ~tăți / E: fr collectivité] 1 Grup de oameni care trăiesc și muncesc în comun. 2 (Pex) Societate.

COLECTIVITÁTE, colectivități, s. f. Grup de oameni care trăiesc și muncesc în comun, p. ext. societate. – Din fr. collectivité.

COLECTIVITÁTE, colectivități, s. f. Grup de oameni care trăiesc și muncesc în comun, p. ext. societate. – Din fr. collectivité.

COLECTIVITÁTE, colectivități, s. f. 1. Grup de oameni care trăiesc în comun, care duc o viață colectivă. 2. Societate. Educația sanitară în U.R.S.S. urmărește atingerea unui nivel de sănătate din ce în ce mai ridicat al individului și al colectivității. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 287, 2/4.

COLECTIVITÁTE s.f. 1. Comunitate umană, grup de oameni care duc o viață colectivă; (p. ext.) societate. 2. Colectivitate statistică = totalitatea unităților statistice studiate pentru cunoașterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, numite caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. [Cf. fr. collectivité].

COLECTIVITÁTE s. f. 1. grup mare de oameni care duc o viață colectivă. ◊ societate. 2. ~ statistică = totalitatea unităților statistice studiate pentru cunoașterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. (< fr. collectivité)

COLECTIVITÁTE ~ăți f. Grup de oameni (cu îndeletniciri comune). /<fr. collectivité

colectivitate f. adunare de mai multe persoane sau lucruri.

*colectivitáte f., pl. ățĭ (d. colectiv; fr. collectivité). Calitatea de a fi colectiv. Adunare, societate: colectivitate socială. Epitet ironic partidului liberal (de cînd Eŭgeniŭ Stătescu a zis în cameră „noĭ sîntem o colectivitate”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colectivitáte s. f., g.-d. art. colectivitắții; pl. colectivitắți

colectivitáte s. f., g.-d. art. colectivității; pl. colectivități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLECTIVITÁTE s. 1. comunitate, obște, societate, (înv.) obștime. (Opinia întregii ~ăți.) 2. v. mulțime. 3. colectivitate statistică = ansamblu statistic, populație statistică.

COLECTIVITATE s. 1. comunitate, obște, societate, (înv.) obștime. (Opinia întregii ~.) 2. masă, mulțime, (pop.) obște, (peior.) gloată. (Din ~ s-a ridicat un glas.)

Intrare: colectivitate
colectivitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colectivitate
  • colectivitatea
plural
  • colectivități
  • colectivitățile
genitiv-dativ singular
  • colectivități
  • colectivității
plural
  • colectivități
  • colectivităților
vocativ singular
plural

colectivitate

  • 1. Grup de oameni care trăiesc și muncesc în comun,
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Educația sanitară în U.R.S.S. urmărește atingerea unui nivel de sănătate din ce în ce mai ridicat al individului și al colectivității. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 287, 2/4.
        surse: DLRLC
  • 2. Colectivitate statistică = totalitatea unităților statistice studiate pentru cunoașterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, numite caracteristici statistice, dar o mărime variabilă.
    surse: DN

etimologie: