colectivism sms [At: CONTEMR, Seria II, 1949, nr. 1647/2 / E: fr collectivisme] 1-2 Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale.

COLECTIVISM s. n. Concepție care are la bază principiul proprietății obștești asupra mijloacelor de producție și al muncii în colectiv; această concepție călăuzește partidele comuniste și muncitorești în lupta pentru construirea societății noi, comuniste.

COLECTIVISM s.n. Trăsătură a relațiilor sociale în care se exprimă colaborarea, unitatea și solidaritatea oamenilor, spiritul tovărășesc, comunitatea de interese și devotamentul față de cauza generală comună. [< fr. collectivisme].

COLECTIVISM s. n. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese față de cauza generală comună. (< fr. collectivisme, rus. kollektivizm)

COLECTIVISM n. Teorie socială care susține desființarea proprietății particulare și dominația statului. /<rus. kollektivizm, fr. collectivisme

colectivism n. teorie socială care consistă a remite Statului orice proprietate particulară.

*colectivízm n. (d. colectiv). Socializm, teoria socială care spune că statu (societatea) trebuĭe să fie proprietaru tuturor averilor pe care azĭ le aŭ particulariĭ.

colectivism s. n.

colectivism s. n.

colectivism s. n.

COLECTIVISM. Subst. Colectivism, spirit colectiv; solidaritate, unitate, uniune, coeziune (fig.), comuniune. Asociere, asociație. Colaborare, cooperare, cooperație, conlucrare, întrajutorare, ajutor, ajutor mutual, ajutor reciproc, ajutorință (înv.). Unanimitate. Atașament, atașare; înfrățire, frăție, frățietate, fraternitate. Interese colective, interese generale. Tovărășie, prietenie. Ajutare, ajutorare, sprijinire; întovărășire, fraternizare. Colaborator, conlucrător (înv.), tovarăș. Colectiv; colectivitate. Adj. Colectiv, obștesc, comun, general; solidar, unit, asociat, înfrățit, solidarizat; unanim. Vb. A se solidariza, a se întovărăși, a se înfrăți, a fraterniza, a se uni, a se reuni, a se asocia. A colabora, a conlucra, a coopera; a se ajuta, a se ajutora, a se întrajutora, a se sprijini. A ajuta, a acorda ajutor, a veni în ajutor, a da o mînă de ajutor, a sprijini, a acorda sprijin, a pune umărul, a susține. Adv. În comun, la un loc; alături; unit, împreună, laolaltă, cu toții; frățește, prietenește. V. coeziune, grup, prietenie, sociabilitate, unire, uniune.