2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

colectá v [At: COSTINESCU / Pzi: ~téz / E: fr collecter] 1 vt A strânge diferite lucruri la un loc și a le depozita. 2 vt (Înv; Trs) A colecționa. 3 (Spc; iuz) A strânge, în mod organizat, de la producători anumite produse. 4 (D. abcese sau răni) A face puroi.

COLECTÁ, colectez, vb. I. Tranz. l. A aduna, a strânge la un loc lucruri, diferite materiale, bani etc. pentru un anumit scop. 2. (Înv.) A strânge în mod organizat de la producători diferite produse. 3. (Despre abcese sau răni) A face puroi; a coace. – Din fr. collecter.

COLECTÁ, colectez, vb. I. Tranz. 1. A aduna, a strânge la un loc lucruri, bani etc. pentru un anumit scop. 2. (Ieșit din uz) A strânge în mod organizat de la producători diferite produse. 3. (Despre abcese sau răni) A face puroi; a coace. – Din fr. collecter.

COLECTÁ, colectez, vb. I. l. Tranz. A aduna, a strînge la un loc diferite lucruri sau materii și a le depozita. Fierul vechi este colectat pentru a fi prelucrat. ♦ A strînge bani și obiecte folositoare cu scopul de a ajuta pe cineva. 2. Tranz. (în perioada de trecere de la capitalism la socialism și în socialism) A strînge de la producători diferite produse (cereale, legume, lapte, lină etc.) pe baza unor cote fixate de organele de stat, în scopul creării unor rezerve cu ajutorul cărora statul își asigură rolul planificator și regulator pe piață, aprovizionînd astfel pe oamenii muncii și industria socialistă. 3. Intranz. (Despre un abces sau o rană purulentă) A face puroi, a fi gata să spargă (sau să se deschidă); a coace.

colectá (a ~) vb., ind. prez. 3 colecteáză

colectá vb., ind. prez. 1 sg. colectéz, 3 sg. și pl. colecteáză

COLECTÁ vb. 1. a aduna, a strânge. (~ laptele din sat.) 2. v. coace.

COLECTÁ vb. I. tr. 1. A aduna, a strânge și a depozita materiale, lucruri etc. 2. A aduna de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceștia. 3. (Despre un abces, o rană) A face puroi; a coace. [< fr. collecter].

COLECTÁ vb. tr. 1. a aduna și depozita materiale, lucruri etc. 2. a aduna de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceștia. 3. (despre un abces, o rană) a face puroi; a coace. (< fr. collecter)

A COLECTÁ ~éz 1. tranz. 1) (obiecte, materiale) A aduna după anumite principii și cu un anumit scop; a strânge, formând o colecție; a colecționa. 2) (produse agricole) A achiziționa în mod organizat, în conformitate cu prevederile unui plan, unui contract. ~ fructe. 3) (fluide) A aduna într-un recipient. 2. intranz. (despre abcese, răni) A face puroi; a coace. /<fr. collecter

coléctă sf [At: I. NEGRUZZI, S. I, 170 / Pl: ~te / E: fr collecte] 1-2 Strângere de bani și obiecte în scop de binefacere.

COLÉCTĂ, colecte, s. f. Acțiunea de a aduna bani sau obiecte date prin contribuție benevolă (în scopul ajutorării cuiva sau pentru a realiza ceva). – Din fr. collecte.

COLÉCTĂ, colecte, s. f. Acțiunea de a aduna bani sau obiecte date prin contribuție benevolă, în scopul ajutorării cuiva. – Din fr. collecte.

COLÉCTĂ, colecte, s. f. Acțiunea de a aduna bani (sau obiecte necesare vieții) dați prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. [Societatea de ajutor] avea fonduri de stat și mai strîngea și ea prin colecte, bazaruri, loterii. PAS, Z. II 202.

coléctă s. f., g.-d. art. coléctei; pl. colécte

coléctă s. f., g.-d. art. coléctei; pl. colécte

COLÉCTĂ s.f. Strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. [< fr. collecte].

COLÉCTĂ s. f. strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. (< fr. collecte, lat. collecta)

COLÉCTĂ ~e f. Strângere de mijloace materiale, date benevol, în vederea acordării unui ajutor. /<fr. collecte

Intrare: colectă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colectă colecta
plural colecte colectele
genitiv-dativ singular colecte colectei
plural colecte colectelor
vocativ singular
plural
Intrare: colecta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colecta colectare colectat colectând singular plural
colectea colectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colectez (să) colectez colectam colectai colectasem
a II-a (tu) colectezi (să) colectezi colectai colectași colectaseși
a III-a (el, ea) colectea (să) colecteze colecta colectă colectase
plural I (noi) colectăm (să) colectăm colectam colectarăm colectaserăm, colectasem*
a II-a (voi) colectați (să) colectați colectați colectarăți colectaserăți, colectaseți*
a III-a (ei, ele) colectea (să) colecteze colectau colecta colectaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)