2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colecta v [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr collecter] 1 vt A strânge diferite lucruri la un loc și a le depozita. 2 vt (Înv; Trs) A colecționa. 3 (Spc; iuz) A strânge, în mod organizat, de la producători anumite produse. 4 (D. abcese sau răni) A face puroi.

COLECTÁ, colectez, vb. I. Tranz. l. A aduna, a strânge la un loc lucruri, diferite materiale, bani etc. pentru un anumit scop. 2. (Înv.) A strânge în mod organizat de la producători diferite produse. 3. (Despre abcese sau răni) A face puroi; a coace. – Din fr. collecter.

COLECTÁ, colectez, vb. I. Tranz. 1. A aduna, a strânge la un loc lucruri, bani etc. pentru un anumit scop. 2. (Ieșit din uz) A strânge în mod organizat de la producători diferite produse. 3. (Despre abcese sau răni) A face puroi; a coace. – Din fr. collecter.

COLECTÁ, colectez, vb. I. l. Tranz. A aduna, a strînge la un loc diferite lucruri sau materii și a le depozita. Fierul vechi este colectat pentru a fi prelucrat. ♦ A strînge bani și obiecte folositoare cu scopul de a ajuta pe cineva. 2. Tranz. (în perioada de trecere de la capitalism la socialism și în socialism) A strînge de la producători diferite produse (cereale, legume, lapte, lină etc.) pe baza unor cote fixate de organele de stat, în scopul creării unor rezerve cu ajutorul cărora statul își asigură rolul planificator și regulator pe piață, aprovizionînd astfel pe oamenii muncii și industria socialistă. 3. Intranz. (Despre un abces sau o rană purulentă) A face puroi, a fi gata să spargă (sau să se deschidă); a coace.

COLECTÁ vb. I. tr. 1. A aduna, a strânge și a depozita materiale, lucruri etc. 2. A aduna de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceștia. 3. (Despre un abces, o rană) A face puroi; a coace. [< fr. collecter].

COLECTÁ vb. tr. 1. a aduna și depozita materiale, lucruri etc. 2. a aduna de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceștia. 3. (despre un abces, o rană) a face puroi; a coace. (< fr. collecter)

A COLECTÁ ~éz 1. tranz. 1) (obiecte, materiale) A aduna după anumite principii și cu un anumit scop; a strânge, formând o colecție; a colecționa. 2) (produse agricole) A achiziționa în mod organizat, în conformitate cu prevederile unui plan, unui contract. ~ fructe. 3) (fluide) A aduna într-un recipient. 2. intranz. (despre abcese, răni) A face puroi; a coace. /<fr. collecter

coléctă sf [At: I. NEGRUZZI, S. I, 170 / Pl: ~te / E: fr collecte] 1-2 Strângere de bani și obiecte în scop de binefacere.

COLÉCTĂ, colecte, s. f. Acțiunea de a aduna bani sau obiecte date prin contribuție benevolă (în scopul ajutorării cuiva sau pentru a realiza ceva). – Din fr. collecte.

COLÉCTĂ, colecte, s. f. Acțiunea de a aduna bani sau obiecte date prin contribuție benevolă, în scopul ajutorării cuiva. – Din fr. collecte.

COLÉCTĂ, colecte, s. f. Acțiunea de a aduna bani (sau obiecte necesare vieții) dați prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. [Societatea de ajutor] avea fonduri de stat și mai strîngea și ea prin colecte, bazaruri, loterii. PAS, Z. II 202.

COLÉCTĂ s.f. Strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. [< fr. collecte].

COLÉCTĂ s. f. strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. (< fr. collecte, lat. collecta)

COLÉCTĂ ~e f. Strângere de mijloace materiale, date benevol, în vederea acordării unui ajutor. /<fr. collecte

colectă f. ceea ce se strânge pentru o faptă de binefacere.

*coléctă f., pl. e (fr. collecte, d. lat. collecta, cotizațiune, care vine d. colligere, a culege). Adunare de banĭ de la unu și de la altu p. binefacere. O rugăcĭune pe care o spune preutu catolic la liturghie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colectá (a ~) vb., ind. prez. 3 colecteáză

colectá vb., ind. prez. 1 sg. colectéz, 3 sg. și pl. colecteáză

coléctă s. f., g.-d. art. coléctei; pl. colécte

coléctă s. f., g.-d. art. coléctei; pl. colécte

arată toate definițiile

Intrare: colecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colecta
  • colectare
  • colectat
  • colectatu‑
  • colectând
  • colectându‑
singular plural
  • colectea
  • colectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colectez
(să)
  • colectez
  • colectam
  • colectai
  • colectasem
a II-a (tu)
  • colectezi
(să)
  • colectezi
  • colectai
  • colectași
  • colectaseși
a III-a (el, ea)
  • colectea
(să)
  • colecteze
  • colecta
  • colectă
  • colectase
plural I (noi)
  • colectăm
(să)
  • colectăm
  • colectam
  • colectarăm
  • colectaserăm
  • colectasem
a II-a (voi)
  • colectați
(să)
  • colectați
  • colectați
  • colectarăți
  • colectaserăți
  • colectaseți
a III-a (ei, ele)
  • colectea
(să)
  • colecteze
  • colectau
  • colecta
  • colectaseră
Intrare: colectă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colectă
  • colecta
plural
  • colecte
  • colectele
genitiv-dativ singular
  • colecte
  • colectei
plural
  • colecte
  • colectelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)