2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colecționa vt [At: PAS, Z. I 91 / Pzi: ~nez / E: fr collectionner] A aduna obiecte de același fel Si: colecta (2).

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionner.

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionner.

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strînge la un loc obiecte de același fel, pentru a face colecție. Colecționează unii monede, timbre, alții cutii de chibrituri. PAS, Z. I 91. De treizeci de ani colecționa brevete, și nimeni nu voia să i le ia în seamă. C. PETRESCU, C. V. 127. – Pronunțat: -ți-o-.

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează anumite obiecte, care face colecție (1). Colecționar de cărți rare. cm Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172. – Pronunțat: -ți-o-.

COLECȚIONÁ vb. I. tr. A aduna obiecte de același fel pentru a alcătui o colecție. [Pron. -ți-o-. / < fr. collectionner].

COLECȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].

COLECȚIONÁ vb. tr. a aduna obiecte pentru a alcătui o colecție. (< fr. collectionner)

COLECȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)

A COLECȚIONÁ ~éz tranz. (materiale, obiecte) A aduna după anumite principii și cu un anumit scop, formând o colecție; a colecta. /<fr. collectionner

COLECȚIONÁR ~a (~i, ~e) m. și f. Persoană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur

colecționà v. a face colecțiuni.

*colecționéz v. tr. (fr. collectionner). Strîng, adun, fac colecțiune de ceva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colecționáră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colecționárei; pl. colecționáre

colecționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colecționárei; pl. colecționáre

colecționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colecționeáză

colecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colecționéz, 3 sg. și pl. colecționeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLECȚIONÁ vb. v. aduna.

COLECȚIONÁR s. v. culegător.

arată toate definițiile

Intrare: colecționară
  • silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colecționa
  • colecționara
plural
  • colecționare
  • colecționarele
genitiv-dativ singular
  • colecționare
  • colecționarei
plural
  • colecționare
  • colecționarelor
vocativ singular
  • colecționa
  • colecționaro
plural
  • colecționarelor
Intrare: colecționa
  • silabație: -ți-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colecționa
  • colecționare
  • colecționat
  • colecționatu‑
  • colecționând
  • colecționându‑
singular plural
  • colecționea
  • colecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colecționez
(să)
  • colecționez
  • colecționam
  • colecționai
  • colecționasem
a II-a (tu)
  • colecționezi
(să)
  • colecționezi
  • colecționai
  • colecționași
  • colecționaseși
a III-a (el, ea)
  • colecționea
(să)
  • colecționeze
  • colecționa
  • colecționă
  • colecționase
plural I (noi)
  • colecționăm
(să)
  • colecționăm
  • colecționam
  • colecționarăm
  • colecționaserăm
  • colecționasem
a II-a (voi)
  • colecționați
(să)
  • colecționați
  • colecționați
  • colecționarăți
  • colecționaserăți
  • colecționaseți
a III-a (ei, ele)
  • colecționea
(să)
  • colecționeze
  • colecționau
  • colecționa
  • colecționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colecționa

  • 1. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aduna colecta culege strânge 2 exemple
    exemple
    • Colecționează unii monede, timbre, alții cutii de chibrituri. PAS, Z. I 91.
      surse: DLRLC
    • De treizeci de ani colecționa brevete, și nimeni nu voia să i le ia în seamă. C. PETRESCU, C. V. 127.
      surse: DLRLC

etimologie:

colecționar, -ă colecționar colecționară

  • 1. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: culegător, -oare 2 exemple
    exemple
    • Colecționar de cărți rare.
      surse: DLRLC
    • Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172.
      surse: DLRLC

etimologie: