2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

colecționáră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colecționárei; pl. colecționáre

colecționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colecționárei; pl. colecționáre

colecționá vt [At: PAS, Z. I 91 / Pzi: ~néz / E: fr collectionner] A aduna obiecte de același fel Si: colecta (2).

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionner.

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionner.

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strînge ta un loc obiecte de același fel, pentru a face colecție. Colecționează unii monede, timbre, alții cutii de chibrituri. PAS, Z. I 91. De treizeci de ani colecționa brevete, și nimeni nu voia să i le ia în seamă. C. PETRESCU, C. V. 127. – Pronunțat: -ți-o-.

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează anumite obiecte, care face colecție (1). Colecționar de cărți rare. cm Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172. – Pronunțat: -ți-o-.

colecționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colecționeáză

colecționár (-ți-o-) s. m., pl. colecționári

colecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colecționéz, 3 sg. și pl. colecționeáză

colecționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționári

COLECȚIONÁ vb. v. aduna.

COLECȚIONÁR s. v. culegător.

COLECȚIONÁ vb. I. tr. A aduna obiecte de același fel pentru a alcătui o colecție. [Pron. -ți-o-. / < fr. collectionner].

COLECȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].

COLECȚIONÁ vb. tr. a aduna obiecte pentru a alcătui o colecție. (< fr. collectionner)

COLECȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)

colecționár (colecționári), s. m.1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționafr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.

Intrare: colecționa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colecționa colecționare colecționat colecționând singular plural
colecționea colecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colecționez (să) colecționez colecționam colecționai colecționasem
a II-a (tu) colecționezi (să) colecționezi colecționai colecționași colecționaseși
a III-a (el, ea) colecționea (să) colecționeze colecționa colecționă colecționase
plural I (noi) colecționăm (să) colecționăm colecționam colecționarăm colecționaserăm, colecționasem*
a II-a (voi) colecționați (să) colecționați colecționați colecționarăți colecționaserăți, colecționaseți*
a III-a (ei, ele) colecționea (să) colecționeze colecționau colecționa colecționaseră
Intrare: colecționară
colecționară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colecționa colecționara
plural colecționare colecționarele
genitiv-dativ singular colecționare colecționarei
plural colecționare colecționarelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)