12 definiții pentru colecționa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colecționa vt [At: PAS, Z. I 91 / Pzi: ~nez / E: fr collectionner] A aduna obiecte de același fel Si: colecta (2).

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionner.

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionner.

COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strînge la un loc obiecte de același fel, pentru a face colecție. Colecționează unii monede, timbre, alții cutii de chibrituri. PAS, Z. I 91. De treizeci de ani colecționa brevete, și nimeni nu voia să i le ia în seamă. C. PETRESCU, C. V. 127. – Pronunțat: -ți-o-.

COLECȚIONÁ vb. I. tr. A aduna obiecte de același fel pentru a alcătui o colecție. [Pron. -ți-o-. / < fr. collectionner].

COLECȚIONÁ vb. tr. a aduna obiecte pentru a alcătui o colecție. (< fr. collectionner)

A COLECȚIONÁ ~éz tranz. (materiale, obiecte) A aduna după anumite principii și cu un anumit scop, formând o colecție; a colecta. /<fr. collectionner

colecționà v. a face colecțiuni.

*colecționéz v. tr. (fr. collectionner). Strîng, adun, fac colecțiune de ceva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colecționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colecționeáză

colecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colecționéz, 3 sg. și pl. colecționeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLECȚIONÁ vb. v. aduna.

COLECȚIONA vb. a aduna, a culege, a strînge. (~ folclor.)

Intrare: colecționa
  • silabație: -ți-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colecționa
  • colecționare
  • colecționat
  • colecționatu‑
  • colecționând
  • colecționându‑
singular plural
  • colecționea
  • colecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colecționez
(să)
  • colecționez
  • colecționam
  • colecționai
  • colecționasem
a II-a (tu)
  • colecționezi
(să)
  • colecționezi
  • colecționai
  • colecționași
  • colecționaseși
a III-a (el, ea)
  • colecționea
(să)
  • colecționeze
  • colecționa
  • colecționă
  • colecționase
plural I (noi)
  • colecționăm
(să)
  • colecționăm
  • colecționam
  • colecționarăm
  • colecționaserăm
  • colecționasem
a II-a (voi)
  • colecționați
(să)
  • colecționați
  • colecționați
  • colecționarăți
  • colecționaserăți
  • colecționaseți
a III-a (ei, ele)
  • colecționea
(să)
  • colecționeze
  • colecționau
  • colecționa
  • colecționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colecționa

  • 1. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aduna colecta culege strânge 2 exemple
    exemple
    • Colecționează unii monede, timbre, alții cutii de chibrituri. PAS, Z. I 91.
      surse: DLRLC
    • De treizeci de ani colecționa brevete, și nimeni nu voia să i le ia în seamă. C. PETRESCU, C. V. 127.
      surse: DLRLC

etimologie: