19 definiții pentru colecție colecțiune

colécție sf [At: (a. 1849) URICARIUL XIII 378 / V: (înv) ~iúne / Pl: ~íi / E: fr collection] 1 Adunare, strângere la un loc a unor obiecte, care, grupate împreună, au o valoare artistică, științifică, documentară, instructivă etc. 2 Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie, care, adunate și dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, științifică, documentară etc. 3 Culegere de opere literare sau științifice grupate după anumite criterii și apărute în cadrul unei edituri. 4 (Înv; nob) Chetă. 5 (Med) Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav sau într-o cavitate din organism.

COLÉCȚIE, colecții, s. f. 1. Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie, care, adunate și dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, științifică, documentară etc. ♦ Culegere de opere literare sau științifice grupate după anumite criterii și apărute în cadrul unei edituri. 2. Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav, într-un organ sau într-o cavitate a organismului. [Var.: (înv.) colecțiúne s. f.] – Din fr. collection, lat. collectio, -onis.

COLÉCȚIE, colecții, s. f. 1. Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie, care, adunate și dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, științifică, documentară etc. ♦ Culegere de opere literare sau științifice grupate după anumite criterii și apărute în cadrul unei edituri. 2. Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav, într-un organ sau într-o cavitate a organismului. [Var.: (înv.) colecțiúne s. f.] – Din fr. collection, lat. collectio, -onis.

COLÉCȚIE, colecții, s. f. 1. Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie care, adunate la un loc și dispuse sistematic, au o valoare documentară, artistică, științifică etc. Colecție de timbre.Dacă în Ardeal este colecția de două sute diplome, toate slavone, în Moldova avem sute de mii de zapise. RUSSO, O. 78. 2. Culegere. [Alecsandri] primește cu fericire colecția de proverbe a lui A. Pann. IBRĂILEANU, SP. CR. 148. 3. Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav sau într-o cavitate a organismului. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: colecțiúne (GHICA S. A. 144) s. f.

colécție (-ți-e) s. f., art. colécția (-ți-a), g.-d. art. colécției; pl. colécții, art. colécțiile (-ți-i-)

colécție s. f. (sil. -ți-e), art. colécția (sil. -ți-a), g.-d. art. colécției; pl. colécții, art. colécțiile (sil. -ți-i)

COLÉCȚIE s. v. culegere.

COLÉCȚIE s.f. 1. Serie de obiecte asemănătoare sau de aceeași categorie, prezentând o valoare documentară, artistică etc. ♦ Culegere (de opere literare și științifice). ♦ Totalitatea publicațiilor unei biblioteci. 2. Puroi colectat într-un țesut bolnav. [Gen. -iei, var. colecțiune s.f. / cf. fr. collection, lat. collectio].

COLÉCȚIE s. f. 1. serie de obiecte de același fel, o valoare documentară, artistică etc., adunate și dispuse sistematic. 2. culegere (de opere literare și științifice). ◊ totalitatea publicațiilor unor biblioteci. 3. puroi colectat într-un țesut bolnav. (< fr. collection, lat. collectio)

COLÉCȚIE ~i f. 1) Ansamblu de obiecte clasate după anumite principii și colectate din curiozitate, din intenții estetice sau științifice. ~ de monede. ~ de insecte. 2) Serie de publicații formând o unitate, apărute în cadrul unei edituri. 3) Acumulare de puroi într-un organ, într-un țesut sau într-o cavitate a organismului. [Art. colecția; G.-D. colecției; Sil. -ți-e] /<fr. collection, lat. collectio, ~onis

COLECȚIÚNE s. f. v. colecție.

COLECȚIÚNE s. f. v. colecție.

COLECȚIÚNE s. f. V. colecție.

COLECȚIÚNE s.f. v. colecție.

colecți(un)e f. reunire de obiecte cari au oarecare raport laolaltă: colecțiune de cărți, tablouri.

*colecțiúne f. (lat. colléctio, -ónis, d. colligere. collectum, a culege). Adunare (culegere) de obĭecte care aŭ raport între ele: colecțiune de monete [!], de mărcĭ poștale, de fluturĭ. – Și -écție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COLÉCȚIE s. culegere, (livr.) florilégiu. (O ~ de poezii.)

colecție (‹ lat. collectio; fr. collection), adunarea la un loc a unui număr variabil de piese din aceeași categorie sau eterogene și clasificarea lor metodică. Uneori c. cuprind piese de diferite origini: cântece pop., cântece în stil pop., etc. Ex.: Codex Caioni (sec. 17); c. Vulpian. Unele au consemnat numai poezie pop.: c. Alecsandri, Eminescu, Marienescu, G. Dem. Teodorescu etc. Până în sec. 20, c. de muzică pop. conțineau cântecele mai multor popoare: c. D. Speer (sec. 17), c. Sulzer și Szirmay (sec. 19). Preocupările pentru culegerea* literaturii și muzicii pop. europ. se manifestă întens îndeosebi începând cu sec. 17: Thiers, Perault; în sec. 18: Horvat, Tetiscev, Bellmann, Percy Thomas și W. Scott, Herder, Albert Fortes, Karadžić; în sec. 19: Willemarqué, frații Grimm etc. C. de folc., chiar „corectate” de către autorii lor, au o mare valoare artistică și documentară. În ultimul sec. publicarea c. se efectuează după o metodă riguroasă, materialul fiind clasificat după criterii morfologice.

colécție-muzéu s.f. Colecție particulară de artă care a căpătat statut de muzeu ◊ „La Fălticeni [...] a fost deschisă colecția-muzeu a sculptorului Ion Irimescu, artist al poporului.” R.l. 14 II 75 p. 2 (din colecție + muzeu)

Intrare: colecție
colecție substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colecție colecția
plural colecții colecțiile
genitiv-dativ singular colecții colecției
plural colecții colecțiilor
vocativ singular
plural
colecțiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colecțiune colecțiunea
plural colecțiuni colecțiunile
genitiv-dativ singular colecțiuni colecțiunii
plural colecțiuni colecțiunilor
vocativ singular
plural