2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colaboraționíst, ~ă smf, a [At: CONTEMR, Seria II, 1948, nr. 105, 3/2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr collaborationiste] 1-2 (Persoană) care colaborează (1) cu inamicul într-o țară cotropită Si: trădător.

COLABORAȚIONÍST, -Ă, colaboraționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Partizan) al colaboraționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collaborationniste.

COLABORAȚIONÍST, -Ă, colaboraționiști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al colaboraționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collaborationniste.

COLABORAȚIONÍST, -Ă, colaboraționiști, -ste, s. m. și f. Trădător de țară care a colaborat cu cotropitorii fasciști în țările ocupate de ei în timpul celui de-al doilea război mondial. – Pronunțat: -ți-o-.

COLABORAȚIONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care colaborează cu dușmanul; trădător de patrie. [< fr. collaborationniste].

COLABORAȚIONÍST, -Ă s. m. f. cel care colaborează cu dușmanul aflat pe teritoriul propriei patrii. (< fr. collaborationniste)

colaboraționíst, -ă s. m. f. (pol.) Partizan al unei politici de colaborare cu un dușman (la origine, în timpul celui de-al doilea război mondial cu naziștii, sau, ulterior, cu comuniștii) ◊ „Se întrevede o opoziție între securiștii români din sacrificata securitate națională și colaboraționiștii kominterniști, tovarășii perestroikiști.” R.lit. 30/93 p. 3; v. și guvern-marionetă (din fr. collaborationniste; PR 1940, DMC 1966; DEX, DN3)

COLABORAȚIONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al colaboraționismului. [Sil. -ți-o-] /<fr. collaborationniste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!colaboraționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. colaboraționíști; adj. f., s. f. colaboraționístă, pl. colaboraționíste

colaboraționíst s. m. (sil. -ți-o-), pl. colaboraționíști

Intrare: colaboraționist (adj.)
colaboraționist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-nist
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colaboraționist
  • colaboraționistul
  • colaboraționistu‑
  • colaboraționistă
  • colaboraționista
plural
  • colaboraționiști
  • colaboraționiștii
  • colaboraționiste
  • colaboraționistele
genitiv-dativ singular
  • colaboraționist
  • colaboraționistului
  • colaboraționiste
  • colaboraționistei
plural
  • colaboraționiști
  • colaboraționiștilor
  • colaboraționiste
  • colaboraționistelor
vocativ singular
plural
Intrare: colaboraționist (s.m.)
colaboraționist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ți-o-nist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colaboraționist
  • colaboraționistul
  • colaboraționistu‑
plural
  • colaboraționiști
  • colaboraționiștii
genitiv-dativ singular
  • colaboraționist
  • colaboraționistului
plural
  • colaboraționiști
  • colaboraționiștilor
vocativ singular
  • colaboraționistule
  • colaboraționiste
plural
  • colaboraționiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colaboraționist, -ă colaboraționist (2) colaboraționistă

  • 1. (Partizan) al colaboraționismului.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Trădător de țară care a colaborat cu cotropitorii fasciști în țările ocupate de ei în timpul celui de-al doilea război mondial.
    surse: DLRLC DN

etimologie: