opțiuni
  • info
17 definiții pentru colțurat

Explicative DEX

COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.

COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.

colțurat, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 132 / V: ~țor~ / Pl: ~ați, ~e / E: colțura] 1 Colțuros. 2 (Fig; rar) Bizar.

COLȚURAT 👉 COLȚORAT.

COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Care are unul sau ma multe colțuri, colțuros. Peste întinsul colțurat al ghețurilor îngrămădite pe alocuri, crivățul trecea ca un zmeu întărîtat, șuierînd înspăimîntătar. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Din trestiile stufoase... se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. S-aruncă de pe-o piatră Pînă-ntr-alta, colțurată. TEODORESCU, P. P. 372.

COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Din colț + suf. -(ur)at.

colțurát și -ós, V. colțorat.

colțorat, ~ă a vz colțurat

COLȚORAT, COLȚURAT, COLȚOROS, COLȚUROS adj. Cu colți, cu vîrfuri ascuțite, ascuțit; cu colțuri: cînd lucrează lemne sau pietre, fiind nodoroase, strîmbe și coltoroase (PRV.-MB.); doi munți înalți de piatră își apropie deasupra noastră vîrfurile lor colțuroase (VLAH.) .

colțorat a. cu multe colțuri: angular, dințat.

colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros.

Ortografice DOOM

colțurat adj. m., pl. colțurați; f. colțurată, pl. colțurate

colțurat adj. m., pl. colțurați; f. colțurată, pl. colțurate

colțurat adj. m., pl. colțurați; f. sg. colțurată, pl. colțurate

colțurat.

Sinonime

COLȚURAT adj. v. colțuros, nerotunjit.

colțurat adj. v. COLȚUROS.

Arhaisme și regionalisme

colțorat (colțurat), colțorată, adj. (înv.) cu mai multe colțuri; angular, dințat.

Intrare: colțurat
colțurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțurat
  • colțuratul
  • colțuratu‑
  • colțurată
  • colțurata
plural
  • colțurați
  • colțurații
  • colțurate
  • colțuratele
genitiv-dativ singular
  • colțurat
  • colțuratului
  • colțurate
  • colțuratei
plural
  • colțurați
  • colțuraților
  • colțurate
  • colțuratelor
vocativ singular — —
plural — —
colțorat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțorat
  • colțoratul
  • colțoratu‑
  • colțorată
  • colțorata
plural
  • colțorați
  • colțorații
  • colțorate
  • colțoratele
genitiv-dativ singular
  • colțorat
  • colțoratului
  • colțorate
  • colțoratei
plural
  • colțorați
  • colțoraților
  • colțorate
  • colțoratelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colțurat, colțuratăadjectiv

  • 1. Care are unul sau ma multe colțuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colțuros nerotunjit
    • format_quote Peste întinsul colțurat al ghețurilor îngrămădite pe alocuri, crivățul trecea ca un zmeu întărîtat, șuierînd înspăimîntătar. SANDU-ALDEA, U. P. 35. DLRLC
    • format_quote Din trestiile stufoase... se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. DLRLC
    • format_quote S-aruncă de pe-o piatră Pînă-ntr-alta, colțurată. TEODORESCU, P. P. 372. DLRLC
etimologie:
  • Colț + -at. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.