10 definiții pentru colțurat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLȚURÁT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.
COLȚURÁT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
colțurat, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 132 / V: ~țor~ / Pl: ~ați, ~e / E: colțura] 1 Colțuros. 2 (Fig; rar) Bizar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLȚURÁT, -Ă, colțurați, -te, adj. Care are unul sau ma multe colțuri, colțuros. Peste întinsul colțurat al ghețurilor îngrămădite pe alocuri, crivățul trecea ca un zmeu întărîtat, șuierînd înspăimîntătar. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Din trestiile stufoase... se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. S-aruncă de pe-o piatră Pînă-ntr-alta, colțurată. TEODORESCU, P. P. 372.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colțurát și -ós, V. colțorat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
colțurát adj. m., pl. colțuráți; f. colțurátă, pl. colțuráte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colțurát adj. m., pl. colțuráți; f. sg. colțurátă, pl. colțuráte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colțurat.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COLȚURÁT adj. v. colțuros, nerotunjit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colțurat adj. v. COLȚUROS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
colțurat
- 1. Care are unul sau ma multe colțuri.exemple
- Peste întinsul colțurat al ghețurilor îngrămădite pe alocuri, crivățul trecea ca un zmeu întărîtat, șuierînd înspăimîntătar. SANDU-ALDEA, U. P. 35.surse: DLRLC
- Din trestiile stufoase... se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160.surse: DLRLC
- S-aruncă de pe-o piatră Pînă-ntr-alta, colțurată. TEODORESCU, P. P. 372.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Colț + sufix -at.surse: DEX '98 DEX '09