3 intrări

Articole pe această temă:

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

colțún sm [At: DEX2 / V: căl~ sm / Pl: ~i / E: ngr χολῖαοὺντ] (Reg) 1 Ciorap. 2 (Bot; îc) ~ii-popii Plantă erbacee mică, cu tulpina pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). 3 (Bot; îc) ~ul-doamnei Cerențel (Geum rivale).

COLȚÚN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunul-popii sau colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțun s. m.] – Din ngr. kaltsúni.

COLȚÚN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțún s. m.] – Din ngr. kaltsúni (< it.).

COLȚÚN, colțuni, s. m. (Mold.) Ciorap. Cu colțuni albi m-am încălțat. SEVASTOS, N. 12. Ta mătăsăria cea albă, colțunii, colanul și ce mai are. NEGRUZZI, S. I 32. ♦ Cantitatea de bani care încap într-un ciorap. Un colțun de galbeni. ȘEZ. IV 3.

colțún/călțún2 (ciorap) (înv., pop.) s. m., pl. colțúni/călțúni

colțún s. m., pl. colțúni

COLȚÚN ~i m. mai ales la pl. fam. Piesă de îmbrăcăminte tricotată care se îmbracă pe picior; ciorap. /<ngr. kaltsúni

colțún, -áș, V. călțun, -áș.

călțún sm [At: TETRAEV. (1574) 204 / V: colțón, col~ / Pl: ~i / E: ngr ϰαλτσύνι] (Reg) 1 Încălțăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele) cu tureac scurt, având deasupra o frunză de piele roșie. 2 (Pan) Gheată grosolană, lucrată din piele, din pănură sau din lemn. 3 Un fel de ciorapi fără talpă (asemănători cu ghetrele sau cu jambierele) Si: călțunaș (1). 4 Încălțăminte de lână (asemănătoare cu pâslarii) care se purta prin casă sau prin curte. 5 (Șîc ~ul-Doamnei) Plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinișoare violete Si: comanacul-ciobanului, condurul-doamnei, cerențel (2), crânceș, cuișoriță, hreaniță, papucii-doamnei, rădiche, ridichioară (Geum rivale). 6 (Șip; îc) ~ul-popii Plantă erbacee de talie mică, din familia violacee, cu tulpina întinsă pe pământ, glabră sau puțin pubescentă, cu frunzele cordiforme sau reniforme, cu florile inodore, albastre-deschis sau violete și fructul capsulă oblongă ascuțită Si: atlanac, atlângicuri, călțunași (4) albaștri, micșunele, tămâioare, toporași, viorele (Viola silvestris). 7 (Bot; reg; iac) Viorele sălbatice (Viola canina). 8 (Bot; reg; iac) Greghetin (Geranium pratense). 9 (Bot; reg; lpl) Canale (Impatientis balsamina).

călțún2 (ciorap) v. colțún

!colțúnul-pópii/colțúnii-pópii (plantă) s. m. art.

colțúnul-pópii/colțúnii-pópii (bot.) s. m.

COLȚUNII-PÓPII s. pl. v. viorele sălbatice.

călțún (călțúni), s. m.1. Încălțăminte de pânză. – 2. Ciorap. – 3. Pantof. – Var. colțun. It. calzone, pe filieră comercială, probabil prin intermediul ngr. ϰαλπσούνι, sau bg. kalcun (REW 1495; Densusianu, GS, VI, 363). – Der. călțunar, s. m. (pantofar; la nuntă, două rude ale mirelui care îl însoțesc la mireasă acasă, ducîndu-i darurile); călțunăreasă, s. f. (rudă a mirelui, care îi duce darurile); călțunaș, s. m. (ciorap de copil; violetă, Viola adorata; condurul-doamnei, Tropaeolum maius; plantă asemănătoare cu gura-leului, Antirrhinum maius; plăcintă de casă, umplută cu brînză sau marmeladă). După Capidan, Raporturile, 203, bg. provine din rom.

călțun m. 1. Mold. ciorap; 2. câlțunu Doamnei sau papucu Doamnei, plantă de grădină, cultivată pentru frumoasele sale flori (Geum rivale). [Vechiu rom. călțun, pantof = lat. *CALCEONEM (din CALX, călcâiu)].

călțún m. (ngr. kaltsúni și kartsúni, d. it. calzoni, pantalonĭ [calza, cĭorap], de unde și fr. caleçons, izmene; bg. d. ngr. kalcun. V. încalț, calțavetă. Cp. cu păun și săpun). Cor. Încălțăminte. Vest. Cĭorap mare țărănesc. Est (colțun). Cĭorap.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: colțun
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colțun colțunul
plural colțuni colțunii
genitiv-dativ singular colțun colțunului
plural colțuni colțunilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular călțun călțunul
plural călțuni călțunii
genitiv-dativ singular călțun călțunului
plural călțuni călțunilor
vocativ singular
plural
Intrare: Colțun
Colțun
Intrare: colțunul/colțunii-popii
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colțunul-popii
plural
genitiv-dativ singular colțunului-popii
plural
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural colțunii-popii
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

colțun călțun

  • 1. regional mai ales la plural Piesă de îmbrăcăminte tricotată care se îmbracă pe picior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ciorap 2 exemple
    exemple
    • Cu colțuni albi m-am încălțat. SEVASTOS, N. 12.
      surse: DLRLC
    • Ia mătăsăria cea albă, colțunii, colanul și ce mai are. NEGRUZZI, S. I 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cantitatea de bani care încap într-un ciorap.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un colțun de galbeni. ȘEZ. IV 3.
        surse: DLRLC
  • 2. compus Colțunul-popii sau colțunii-popii.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

colțunul/colțunii-popii colțunul-popii colțunii-popii

  • 1. compus Plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită; viorele sălbatice (Viola silvestris).
    surse: DEX '09

etimologie: