opțiuni

11 definiții pentru colțat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLȚÁT, -Ă, colțați, -te, adj. Colțos. – Colț + suf. -at.

COLȚÁT, -Ă, colțați, -te, adj. Colțos. – Colț + suf. -at.

colțat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: colț + -at] 1 (Reg) Cu dantură diformă. 2 (Fig; pop) Bun de gură. 3 (Înv) Cutezător. 4 (Înv) Obraznic. 5 (Înv) Ironic. 6 (Înv) Arțăgos. 7 (Înv) Nesociabil. 8 (Înv) Care caută ceartă. 9 (Înv) Puternic.

COLȚÁT, -Ă, colțați, -te, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțos. Da eu, Costane, după el nu mă duc... că-i colțat și hîd. CAMILAR, N. I 29. Tigrii, urșii și cu un cuvînt toate Lighioanele-acelea ce erau. mai colțate. ALEXANDRESCU, P. 111. Și codat și colțat (Lupul). ȘEZ. XIII 25. 2. Fig. Bun de gură, arțăgos; recalcitrant. Boierii cei mai colțați erau adunați la sfat. GHICA, S. 493.

COLȚÁT ~tă (~ți, ~te) v. COLȚUROS. /colț + suf. ~at

colțat a. 1. cu colți mari ieșiți afară; 2. fig. care își arată colții, arțăgos, gâl- cevitor: boierii cei mai colțați GHICA.

*colțát, -ă adj. Colțos, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colțát adj. m., pl. colțáți; f. colțátă, pl. colțáte

colțát adj. m., pl. colțáți; f. sg. colțátă, pl. colțáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLȚÁT adj. v. colțos.

colțat adj. v. COLȚOS.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colțát, colțátă, adj. (reg.) arțăgos, gâlcevitor.

Intrare: colțat
colțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțat
  • colțatul
  • colțatu‑
  • colțată
  • colțata
plural
  • colțați
  • colțații
  • colțate
  • colțatele
genitiv-dativ singular
  • colțat
  • colțatului
  • colțate
  • colțatei
plural
  • colțați
  • colțaților
  • colțate
  • colțatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colțat

  • 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colțos 3 exemple
    exemple
    • Da eu, Costane, după el nu mă duc... că-i colțat și hîd. CAMILAR, N. I 29.
      surse: DLRLC
    • Tigrii, urșii și cu un cuvînt toate Lighioanele-acelea ce erau mai colțate. ALEXANDRESCU, P. 111.
      surse: DLRLC
    • Și codat și colțat (Lupul). ȘEZ. XIII 25.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Bun de gură.
    surse: DLRLC sinonime: arțăgos recalcitrant un exemplu
    exemple
    • Boierii cei mai colțați erau adunați la sfat. GHICA, S. 493.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Colț + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09