COLĂREZI, COLĂREȚI sm. pl., ‡ COLARIZ sm. 1 🍽 Mîncare făcută pentru copii din bucăți mici de cocă, mai adesea din răsăturile de aluat de pe cîrpătorul pe care s’a frămîntat pîinea, fierte în apă sau în lapte ¶ 2 Ⓕ F Minte, glagole: n’are colărezi în cap [lat. collyrida < gr.].

COLĂREZI s. m. pl. (Pop.) Bucățele de cocă¹ care se fierb în lapte sau în anumite mâncăruri; p. ext. mâncare (pentru copii) făcută din făină fiartă în lapte. – Et. nec.

COLĂREZI s. m. pl. Bucățele de cocă făcută din făină de grîu, cu care se îngroașă laptele sau o mîncare oarecare (ciorbă, compot); p. ext. mîncare pentru copii făcută din lapte fiert în care se presară făină (în timpul fierberii și mestecindu-se). – Variantă: colariz (GORJAN, H. II 44) s. m.

COLĂREZ, colărezi, s. m. (Pop.) Bucățele de cocă¹ care se fierb în lapte sau în anumite mâncăruri; p. ext. mâncare (pentru copii) făcută din făină fiartă în lapte. – Et. nec.

colarez sm vz colărez

colăreț sm vz colărez

colărez sm [At: JIPESCU, O. 128 / V: ~lar~, ~lariz, ~lareț / Pl: ~i / E: nct] 1 (Pop) Bucățele de cocă care se fierb în lapte sau în anumite mâncăruri. 2 (Pex) Mâncare (pentru copii) făcută din făină fiartă în lapte. 3 (Gmț) Creier. 4 Minte.

COLARIZ s. m. v. colărezi.

colărez n. 1. mâncare din lapte, orez și făină pentru copii mici; 2. fig. minte: am nițel colărez la cap. [Gr. mod. KÓLLA, cleiu, și orez].

colaréz, V. colărez.

colăréz și -éț n., pl. inuz. urĭ (vgr. kollyris, -ídos, dim. d. kollýra, azimă, turtă, kólla, clei; lat. kollýrida. V. coală). Sud (și Cov. Pt.). Tăĭețeĭ ferțĭ în lapte. (Se poate face și cu trahana orĭ cu făină feartă). – Pe la Olt -arez (în Bz. -ărezĭ), m. pl.), creĭer, minte (iron.): a prins colarez la cap. V. cĭulama.

colărezi

colărez (pop.) s. m., pl. colărezi

colărez (pop.) s. m., pl. colărezi

colărez s. m., pl. colărezi

colărez (colărezi), s. m. – Bucățele de cocă sau găluști de orez care se fierb în lapte. Origine incertă. Posibil de la un fr. colle au riz; cf. totuși ngr. ϰολλαρίζω „a scrobi”. Este puțin probabilă der. propusă de Laurian, acceptată de Scriban și menționată de DAR, de la un gr. ϰολλυρίς „pîinișoară”; sau cea din lat. collyrida, care reprezintă același cuvînt gr. (Candrea).