2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colăcel2 sm vz colăcer

colăcel1 sm [At: BIBLIA (1688), 2882 / V: ~loc~ / Pl: ~cei / E: colac + -el] 1 (Șhp) Colac (1) mic. 2 (Îc) De-a trei ~ei Numele unui joc de copii numit și de-a mama-(sau de-a-puia)-gaia. 3 Nuia mică, împletită ca un colac. 4 (Bot; lpl; îc) ~eii-babei Nalbă (Lavatera thuringiaca).

COLĂCÉL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. – Colac + suf. -el.

COLĂCÉL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. – Colac + suf. -el.

COLĂCÉL ~i m. (diminutiv de la colac) la pl. Plantă erbacee cu frunze rotunde, cu flori mici roz-deschise sau albe și cu fructul capsulă. /colac + suf. ~el

2) colăcél m., pl. eĭ. Colac mic. V. bornac.

1) colăcél m., pl. eĭ, V. conăcar.

colăcer sm [At: GHICA, S. 33 / V: ~el, ~locer / Pl: ~i / E: pbl derivat din colaciu] Flăcău care, împreună cu încă doisprezece flăcăi, însoțește nunta călare, escortând mirele și mireasa, sau numai mirele când se duce să ia mireasa de la părinți Si: brudoș, crainic, chemător, pocănzeu, vătăjel, vestitor, vornic.

COLACÉL, colăcei, s. m. (Adesea la pl.) Colac mic făcut, uneori, din două vițe împletite, alteori în formă de covrig sau de 8 și care se împarte la nunți, la înmormîntări etc. Și-mpărțea trei colăcei La copiii mititei. ALECSANDRI, P. P. 390. Colăcei de grîu frumoși. ȘEZ. I 36.

COLĂCÉR, colăceri, s. m. 1. Flăcău care, împreună cu alții, însoțește nunta călare, escortînd pe mire și mireasă (sau numai pe mire). S-a întocmit cu colăcerii să fugă toți pe cai. DELAVRANCEA, S. 57. Pe noi colăceri ne-alese: Cu mustățile sumese. TEODORESCU, P. P. 171. 2. Persoană care spune orația obișnuită la nuntă; colăcar (2).

colăcer m. 1. flăcău de țăran care cheamă la nuntă; 2. pl. înainte-mergătorii mirelui, cari se duc de felicită pe mireasă: colăcerii se mai numesc și soli. [După colăcelul tradițional ce se oferă acestor trimiși ai mirelui (v. conăcar)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colăcél s. m., pl. colăcéi, art. colăcéii

colăcél s. m., pl. colăcéi, art. colăcéii

Intrare: colăcel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colăcel
  • colăcelul
  • colăcelu‑
plural
  • colăcei
  • colăceii
genitiv-dativ singular
  • colăcel
  • colăcelului
plural
  • colăcei
  • colăceilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colocel
  • colocelul
plural
  • colocei
  • coloceii
genitiv-dativ singular
  • colocel
  • colocelului
plural
  • colocei
  • coloceilor
vocativ singular
plural
Intrare: colăcer
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colăcer
  • colăcerul
plural
  • colăceri
  • colăcerii
genitiv-dativ singular
  • colăcer
  • colăcerului
plural
  • colăceri
  • colăcerilor
vocativ singular
  • colăcerule
  • colăcere
plural
  • colăcerilor
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colăcel
  • colăcelul
  • colăcelu‑
plural
  • colăcei
  • colăceii
genitiv-dativ singular
  • colăcel
  • colăcelului
plural
  • colăcei
  • colăceilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colocer
  • colocerul
plural
  • coloceri
  • colocerii
genitiv-dativ singular
  • colocer
  • colocerului
plural
  • coloceri
  • colocerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colăcel colocel

  • 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Și-mpărțea trei colăcei La copiii mititei. ALECSANDRI, P. P. 390.
      surse: DLRLC
    • Colăcei de grîu frumoși. ȘEZ. I 36.
      surse: DLRLC
  • 2. botanică regional Plantă erbacee cu frunze rotunde, cu flori mici roz-deschise sau albe și cu fructul capsulă.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: pelargonie

etimologie:

  • Colac + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09

colăcer colăcel colocer

  • 1. Flăcău care, împreună cu alții, însoțește nunta călare, escortând pe mire și mireasă (sau numai pe mire).
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • S-a întocmit cu colăcerii să fugă toți pe cai. DELAVRANCEA, S. 57.
      surse: DLRLC
    • Pe noi colăceri ne-alese: Cu mustățile sumese. TEODORESCU, P. P. 171.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care spune orația obișnuită la nuntă; colăcar.
    surse: DLRLC sinonime: colăcar

etimologie: