cojoáică² sf [At: CADE / Pl: ~ice / E: coajă + -oaică] (Orn) 1 Scorțărel. 2 (Îe) ~ de-munte Pasăre cu pene cenușii pe cap, cu gușa albă vara și neagră iarna, cu aripile parțial roșii și negre, ciocul lung, subțire și încovoiat și care trăiește în crăpăturile stâncilor (Tichogroma muraria).

cojoaică¹ sf [At: H VI, 143 / Pl: ~ice / E: nct] Cujeică.

COJOÁICĂ, cojoaice, s. f. (Ornit.; reg.) Scorțărel. – Coajă + suf. -oaică.

COJOÁICĂ, cojoaice, s. f. (Ornit.; reg.) Scorțărel. – Coajă + suf. -oaică.

cojoáică (reg.) s. f., g.-d. art. cojoáicei; pl. cojoáice

cojoáică s. f., g.-d. art. cojoáicei; pl. cojoáice

COJOÁICĂ s. v. scorțar, scorțăraș, scorțărel.

cojoáĭcă (oaĭ 1 silabă). f., pl. e (d. coajă). O păsărică agățătoare din familia cĭocănitoriĭ (certhia familiaris). V. țoĭ.

cojoaică s. v. SCORȚAR. SCORȚĂRAȘ. SCORȚĂREL.

COJOÁICĂ (< coajă) s. f. (ORNIT.) Gen de păsări insectivore, cățărătoare, răspîndite în America de Nord, Eurasia, Australia, Africa tropicală, din ordinul paseriformelor, înrudite cu scorțarii, dar cu ciocul subțire, penaj cenușiu-cafeniu avînd penele cozii rigide, dispuse etajat, pentru a le servi la cățărat. În România trăiesc două specii, sedentare, de c. 13 cm, răspîndite în aproape toate pădurile: c. comună (Certhia familiaris) și c. cu degete scurte (C. brachydactyla).