17 definiții pentru coi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coi1 [At: ȘEZ. XIX, 111 / Pzi: ~esc / E: coi2] 1-2 vt A castra (vitele). 3 vr A nu trece la treabă Si: a se codi (2), a pregeta.

coi2 [At: BIBLIA (1688), 862 / Pl: coaie și ~uri / E: lat coleus] 1 sn (Atm; pop; mpl) Testicul. 2 sn (Îla) Cu coaie Nejugănit. 3-4 sm, a (Fam; fig; îal) (Bărbat) de o mare energie, curajos, îndrăzneț Si: bărbat (3-4). 5 sm (Îcs) De-a-n ~u sau de-a ~u Joc de copii. 6 sn (Îe) (A umbla) ca un ~ într-o căldare (A umbla) fără rost. 7 sn (Îe) A fi bătut la cap ca berbecele la coaie A fi prost. 8 sn (Îe) A strânge pe cineva de coaie A constrânge pe cineva la ceva, fără putință de împotrivire. 9 sn (Îc) ~-de-berbec Pungă (făcută din scrot de berbec). 10 sn (Reg; îc) Coaiele-morarului Parte a morii nedefinită mai îndeaproape Cf coinac (6). 11 sn (Bot; reg; îc) Coaiele-popii Clocotiș (Staphyleapiunata). 12 sn (Îae) Buruiană cu rădăcina ca ceapa, cu efect afrodiziac și care omoară câinii imediat după ce aceștia o mănâncă Si: iarbă-câinească, boașele-popii, rozmarin-porcesc. 13 sn (Bot; reg; îae) Remf (Aristolochia clematitis). 14 sn (Bot; reg; îae) Spânz. 15 sn (Bot; reg; îae) Untul-vacii (Orchis morio). 16 sn (Bot; reg; îae) Voiniceriu (Evonymus europaeus). 17 sn (Bot; îc) Coaiele-țapului Plantă erbacee, cu tuberculi și flori galbene, cu slab miros de soc. 18 sm Greutate care se atârnă la cântar Si: coinac (7). 19 sm (Complinit uneori prin „de cal”) Minge de gumă.

COI, coaie, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. coleus.

COI, coaie, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. coleus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coi (pop.) s. n., pl. coáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COAIELE-PÓPII s. pl. v. clocotici, clocotiș, spânz.

coaiele-popii s. pl. v. CLOCOTICI. CLOCOTIȘ. SPÎNZ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cói (coáie), s. n.1. Testicul. – 2. Contragreutate. – Mr. col’u, pl. coal’e, istr. col’e. Lat. cōleus (Diez, I, 132; Pușcariu 394; Candrea-Dens., 385; REW 2038; DAR); cf. alb. kulje „hernie”, it. coglia, prov. colh, v. fr. coil (fr. couille), sp. cojón.Der. coios, adj. (cu testicule mari).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

coi1, coaie s. n. (vulg.) testicul

coi2, coiesc (vulg.) I v. t. a trage pe cineva de testicule. II v. r. 1. a se foi de colo-colo fără rost. 2. a lenevi.

a se învârti ca un coi în căldare / într-o găleată expr. (obs.) a se foi de colo-colo, a se agita fără rost.

a strânge de coaie (pe cineva) expr. (vulg.) v. a strânge cu ușa (pe cineva).

a-și da cu tesla în coaie expr. (adol., obs.) a se enerva, a se înfuria.

bătrânețe, coaie crețe, prov. (vulg.) parafrază a proverbului „bătrânețe, haine grele”, referitoare la tribulațiile senectuții.

trompă de elefant și coaie de nurcă expr. (vulg., glum.) meniu sofisticat.

Intrare: coi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coi
  • coiul
  • coiu‑
plural
  • coaie
  • coaiele
genitiv-dativ singular
  • coi
  • coiului
plural
  • coaie
  • coaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)