coi² [At: BIBLIA (1688), 86² / Pl: coaie și ~uri / E: lat coleus] 1 sn (Atm; pop; mpl) Testicul. 2 sn (Îla) Cu coaie Nejugănit. 3-4 sm, a (Fam; fig; îal) (Bărbat) de o mare energie, curajos, îndrăzneț Si: bărbat (3-4). 5 sm (Îcs) De-a-n ~u sau de-a ~u Joc de copii. 6 sn (Îe) (A umbla) ca un ~ într-o căldare (A umbla) fără rost. 7 sn (Îe) A fi bătut la cap ca berbecele la coaie A fi prost. 8 sn (Îe) A strânge pe cineva de coaie A constrânge pe cineva la ceva, fără putință de împotrivire. 9 sn (Îc) ~-de-berbec Pungă (făcută din scrot de berbec). 10 sn (Reg; îc) Coaiele-morarului Parte a morii nedefinită mai îndeaproape Cf coinac (6). 11 sn (Bot; reg; îc) Coaiele-popii Clocotiș (Staphyleapiunata). 12 sn (Îae) Buruiană cu rădăcina ca ceapa, cu efect afrodiziac și care omoară câinii imediat după ce aceștia o mănâncă Si: iarbă-câinească, boașele-popii, rozmarin-porcesc. 13 sn (Bot; reg; îae) Remf (Aristolochia clematitis). 14 sn (Bot; reg; îae) Spânz. 15 sn (Bot; reg; îae) Untul-vacii (Orchis morio). 16 sn (Bot; reg; îae) Voiniceriu (Evonymus europaeus). 17 sn (Bot; îc) Coaiele-țapului Plantă erbacee, cu tuberculi și flori galbene, cu slab miros de soc. 18 sm Greutate care se atârnă la cântar Si: coinac (7). 19 sm (Complinit uneori prin „de cal”) Minge de gumă.