19 definiții pentru coeziune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COEZIUNE, coeziuni, s. f. 1. Atracție care se exercită între moleculele corpurilor solide, lichide și gazoase. 2. Fig. Legătură internă strânsă; unitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohésion.

coeziune sf [At: GHICA, S. 115/ V: (rar) cohe~ / P: co-e-zi-u-ne / Pl: ~ni / E: fr cohesion] 1 Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2 (Fig) Legătură internă strânsă Cf coerență (1).

COEZIUNE, coeziuni, s. f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. Fig. Legătură internă strânsă. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohésion.

COEZIUNE, coeziuni, s. f. 1. Forță intermoleculară care ține strîns legate între ele moleculele unui corp. 2. Fig. Legătură internă strînsă. Unitatea și coeziunea interioară a partidului trebuie întărită continuu prin aplicarea consecventăîn fapte și nu în vorbea liniei și hotărîrilor partidului în domeniul muncii organizatorice de partid, în domeniul muncii politice de masă, în domeniul propagandei de partid, în domeniul muncii de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 426. Al XIX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a confirmat încă o dată cu putere forța de neînvins a partidului lui Lenin-Stalin, tăria de nezdruncinat a unității și coeziunii rîndurilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32. Unitatea de oțel și coeziunea de monolit a rîndurilor partidului constituie principala condiție a puterii și forței sale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. – Pronunțat: -zi-u-.

COEZIUNE s.f. 1. Forță de atracție care se exercită între moleculele unui corp. 2. (Fig.) Legătură strînsă, de ordin interior. [Pron. co-e-zi-u-. / cf. fr. cohésion, lat. cohaesio].

COEZIUNE s. f. 1. forță de atracție care se exercită între particulele (molecule, atomi, ioni) de același fel ale corpurilor. 2. (fig.) legătură strânsă, de ordin interior. (< fr. cohésion)

COEZIUNE ~i f. 1) Forță care unește părțile componente ale unei substanțe materiale; atracție moleculară. 2) fig. Legătură internă strânsă; caracter unitar; coerență; unitate. [G.-D. coeziunii; Sil. co-e-zi-u-] /<fr. cohésion

coeziune f. 1. forță prin care moleculele unui corp aderă unele de altele; 2. fig. coeziunea imperiului.

*coeziúne f. (lat. coháesio, -ónis, d. co- și haerére, a fi lipit. V. ad-eziune). Aderență, forță care unește între ele moleculele unuĭ corp. Fig. Legătură, unire (între părțĭ): coeziunea imperiuluĭ. Și coh-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coeziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. coeziunii; pl. coeziuni

coeziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coeziunii; pl. coeziuni

coeziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coeziunii; pl. coeziuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COEZIUNE s. legătură, solidaritate, unitate. (~ existentă între noi.)

Coeziune ≠ dezbinare, discordie

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COEZIUNE. Subst. Coeziune, unitate, unire, coerență; legătură, conexiune, conexitate, aderență, adeziune, aderare; articulare, articulație. Unificare, contopire, cimentare (fig.), fuziune, fuzionare, coalescență (chim.), îmbinare, împreunare, conexare. Caracter compact; unitate de monolit, legătură strînsă, atracție reciprocă, solidarizare, solidaritate; interdependență. Alianță, coaliție, întovărășire, reunire, asociere, cooperare. Alipire, alăturare, cuplare, cuplaj, aglutinare. Solidificare, condensare, consolidare, consolidație, coagulare, închegare, închegătură (rar), prindere, fixare, întărire, lipire; înghețare, învîrtoșare. Impermeabilitate, impenetrabilitate; soliditate, tărie, indestructibilitate; indivizibilitate. Desime, densitate; vîscozitate. Adj. Coerent, unit, închegat, solidar, legat; articulat; coalescent, aderent, adeziv. Îmbinat, împreunat. Monolit, monolitic, de monolit, unitar; compact, îndesat, condensat, des, dens; vîscos, clisos, cleios, lipicios, coagulat, îngroșat, învîrtoșat, prins, întărit, solidificat, înghețat, împietrit, petrificat. Indivizibil, inseparabil, de nedespărțit, indestructibil, de nezdruncinat. Impermeabil, impenetrabil, nedezlipit, nerăzbit (rar). Unificator, consolidant, consolidator, închegător, fixativ, coagulant; aglutinant. Vb. A se uni, a se alia, a se lega, a se reuni, a se articula, a se unifica, a se împreuna, a se îmbina, a se combina, a se contopi, a se suda, a fuziona. A se consolida, a se întări, a se solidifica, a se condensa, a se congela, a în- gheța, a se coagula, a se prinde, a se îndesi, a se face (mai) compact, a deveni (mai) dens, a se învîrtoșa. A adera, a se conecta, a se lipi, a se alipi, a se alătura, a se atașa, a se cupla, a se aglutina. A uni, a unifica, a reuni, a lega, a conexa, a suda, a împreuna, a îmbina, a combina, a împerechea; a contopi, a condensa, a îndesi, a solidifica, a coagula, a îngheța, a congela, a întări, a fixa. A alătura, a alipi, a cupla, a ralia, a asocia. Adv. (În mod) solidar, coerent, legat, unit; împreună, alături, unul lîngă altul, umăr la umăr, cot la cot. V. adăugare, colectivism, densitate, legătură, prietenie, unire, uniune.

Intrare: coeziune
  • silabație: -zi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coeziune
  • coeziunea
plural
  • coeziuni
  • coeziunile
genitiv-dativ singular
  • coeziuni
  • coeziunii
plural
  • coeziuni
  • coeziunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coheziune
  • coheziunea
plural
  • coheziuni
  • coheziunile
genitiv-dativ singular
  • coheziuni
  • coheziunii
plural
  • coheziuni
  • coheziunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coeziune, coeziunisubstantiv feminin

  • 1. Atracție care se exercită între moleculele corpurilor solide, lichide și gazoase. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat Legătură internă strânsă. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Unitatea și coeziunea interioară a partidului trebuie întărită continuu prin aplicarea consecventă – în fapte și nu în vorbe – a liniei și hotărîrilor partidului în domeniul muncii organizatorice de partid, în domeniul muncii politice de masă, în domeniul propagandei de partid, în domeniul muncii de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 426. DLRLC
    • format_quote Al XIX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a confirmat încă o dată cu putere forța de neînvins a partidului lui Lenin-Stalin, tăria de nezdruncinat a unității și coeziunii rîndurilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32. DLRLC
    • format_quote Unitatea de oțel și coeziunea de monolit a rîndurilor partidului constituie principala condiție a puterii și forței sale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.