cofetărie¹ sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: cofet (sg cofeturi) + -ărie] 1 Local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată etc.). 2 (Rar) Marfă de cofetărie (1).

cofetărie² sf [At: TDRG / E: cofetar + -ie] 1-2 Meseria cofetarului (1, 3).

COFETĂRIE, cofetării, s. f. Local în care se vînd și se consumă prăjituri, bomboane, fursecuri etc. Dar ropotul grabnic de ploaie stătu și suliți lungi de raze de auz răzbăteau înveselind geamurile cofetăriei. SADOVEANU, O. IV 254.

COFETĂRIE ~i f. Local în care se vând și se consumă dulciuri. [Art. cofetăria; G.-D. cofetăriei; Sil. -ri-e] /cofet[uri] + suf. ~ărie

cofetărie f. prăvălia cofetarului.

cofetăríe f. Prăvălia și meseria cofetaruluĭ.

ceainărie-cofetărie s. f. Ceainărie unde se pot consuma și produse de cofetărie ◊ „În locul a 13 bufete și bodegi, am înființat o ceainărie-cofetărie, 2 iaurgerii, 2 restaurante cu autoservire, 1 restaurant-pensiune, o patiserie ș.a.” I.B. 14 VI 75 p. 4 (din ceainărie + cofetărie)

cofetărie-ceainărie s. f. ◊ „Cofetăria-ceainărie «Albina», deschisă recent la Ploiești, își justifică pe deplin numele. Aici, consumatorii găsesc un bogat sortiment de prăjituri care sunt pregătite pe bază de miere de albine; de asemenea, ceaiurile medicinale, băuturile răcoritoare sunt îndulcite tot cu... miere.” Sc. 22 III 74 p. 2 (din cofetărie + ceainărie)

cofetărie s. f., art. cofetăria, g.-d. art. cofetăriei; (localuri) pl. cofetării, art. cofetăriile (desp. -ri-i-)

cofetărie s. f., art. cofetăria, g.-d. art. cofetăriei; (localuri) pl. cofetării, art. cofetăriile

cofetărie (meserie, local) s. f., art. cofetăria, g.-d. art. cofetăriei; (localuri) pl. cofetării, art. cofetăriile