15 definiții pentru coeziune

coeziúne sf [At: GHICA, S. 115/ V: (rar) cohe~ / P: co-e-zi-u-ne / Pl: ~ni / E: fr cohesion] 1 Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2 (Fig) Legătură internă strânsă Cf coerență (1).

COEZIÚNE, coeziuni, s. f. 1. Atracție care se exercită între moleculele corpurilor solide, lichide și gazoase. 2. Fig. Legătură internă strânsă; unitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohésion.

COEZIÚNE, coeziuni, s. f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. Fig. Legătură internă strânsă. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohésion.

COEZIÚNE, coeziuni, s. f. 1. Forță intermoleculară care ține strîns legate între ele moleculele unui corp. 2. Fig. Legătură internă strînsă. Unitatea și coeziunea interioară a partidului trebuie întărită continuu prin aplicarea consecventăîn fapte și nu în vorbea liniei și hotărîrilor partidului în domeniul muncii organizatorice de partid, în domeniul muncii politice de masă, în domeniul propagandei de partid, în domeniul muncii de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 426. Al XIX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a confirmat încă o dată cu putere forța de neînvins a partidului lui Lenin-Stalin, tăria de nezdruncinat a unității și coeziunii rîndurilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32. Unitatea de oțel și coeziunea de monolit a rîndurilor partidului constituie principala condiție a puterii și forței sale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. – Pronunțat: -zi-u-.

coeziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coeziúnii; pl. coeziúni

coeziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coeziúnii; pl. coeziúni

Coeziune ≠ dezbinare, discordie

COEZIÚNE s.f. 1. Forță de atracție care se exercită între moleculele unui corp. 2. (Fig.) Legătură strânsă, de ordin interior. [Pron. co-e-zi-u-. / cf. fr. cohésion, lat. cohaesio].

COEZIÚNE s. f. 1. forță de atracție care se exercită între particulele (molecule, atomi, ioni) de același fel ale corpurilor. 2. (fig.) legătură strânsă, de ordin interior. (< fr. cohésion)

COEZIÚNE ~i f. 1) Forță care unește părțile componente ale unei substanțe materiale; atracție moleculară. 2) fig. Legătură internă strânsă; caracter unitar; coerență; unitate. [G.-D. coeziunii; Sil. co-e-zi-u-] /<fr. cohésion

coeziune f. 1. forță prin care moleculele unui corp aderă unele de altele; 2. fig. coeziunea imperiului.

*coeziúne f. (lat. coháesio, -ónis, d. co- și haerére, a fi lipit. V. ad-eziune). Aderență, forță care unește între ele moleculele unuĭ corp. Fig. Legătură, unire (între părțĭ): coeziunea imperiuluĭ. Și coh-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COEZIÚNE s. legătură, solidaritate, unitate. (~ existentă între noi.)

COEZIUNE. Subst. Coeziune, unitate, unire, coerență; legătură, conexiune, conexitate, aderență, adeziune, aderare; articulare, articulație. Unificare, contopire, cimentare (fig.), fuziune, fuzionare, coalescență (chim.), îmbinare, împreunare, conexare. Caracter compact; unitate de monolit, legătură strînsă, atracție reciprocă, solidarizare, solidaritate; interdependență. Alianță, coaliție, întovărășire, reunire, asociere, cooperare. Alipire, alăturare, cuplare, cuplaj, aglutinare. Solidificare, condensare, consolidare, consolidație, coagulare, închegare, închegătură (rar), prindere, fixare, întărire, lipire; înghețare, învîrtoșare. Impermeabilitate, impenetrabilitate; soliditate, tărie, indestructibilitate; indivizibilitate. Desime, densitate; vîscozitate. Adj. Coerent, unit, închegat, solidar, legat; articulat; coalescent, aderent, adeziv. Îmbinat, împreunat. Monolit, monolitic, de monolit, unitar; compact, îndesat, condensat, des, dens; vîscos, clisos, cleios, lipicios, coagulat, îngroșat, învîrtoșat, prins, întărit, solidificat, înghețat, împietrit, petrificat. Indivizibil, inseparabil, de nedespărțit, indestructibil, de nezdruncinat. Impermeabil, impenetrabil, nedezlipit, nerăzbit (rar). Unificator, consolidant, consolidator, închegător, fixativ, coagulant; aglutinant. Vb. A se uni, a se alia, a se lega, a se reuni, a se articula, a se unifica, a se împreuna, a se îmbina, a se combina, a se contopi, a se suda, a fuziona. A se consolida, a se întări, a se solidifica, a se condensa, a se congela, a în- gheța, a se coagula, a se prinde, a se îndesi, a se face (mai) compact, a deveni (mai) dens, a se învîrtoșa. A adera, a se conecta, a se lipi, a se alipi, a se alătura, a se atașa, a se cupla, a se aglutina. A uni, a unifica, a reuni, a lega, a conexa, a suda, a împreuna, a îmbina, a combina, a împerechea; a contopi, a condensa, a îndesi, a solidifica, a coagula, a îngheța, a congela, a întări, a fixa. A alătura, a alipi, a cupla, a ralia, a asocia. Adv. (În mod) solidar, coerent, legat, unit; împreună, alături, unul lîngă altul, umăr la umăr, cot la cot. V. adăugare, colectivism, densitate, legătură, prietenie, unire, uniune.

Intrare: coeziune
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coeziune coeziunea
plural coeziuni coeziunile
genitiv-dativ singular coeziuni coeziunii
plural coeziuni coeziunilor
vocativ singular
plural