18 definiții pentru coeziune coheziune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coeziune sf [At: GHICA, S. 115/ V: (rar) cohe~ / P: co-e-zi-u-ne / Pl: ~ni / E: fr cohesion] 1 Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2 (Fig) Legătură internă strânsă Cf coerență (1).

COEZIÚNE, coeziuni, s. f. 1. Atracție care se exercită între moleculele corpurilor solide, lichide și gazoase. 2. Fig. Legătură internă strânsă; unitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohésion.

COEZIÚNE, coeziuni, s. f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. Fig. Legătură internă strânsă. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohésion.

COEZIÚNE, coeziuni, s. f. 1. Forță intermoleculară care ține strîns legate între ele moleculele unui corp. 2. Fig. Legătură internă strînsă. Unitatea și coeziunea interioară a partidului trebuie întărită continuu prin aplicarea consecventăîn fapte și nu în vorbea liniei și hotărîrilor partidului în domeniul muncii organizatorice de partid, în domeniul muncii politice de masă, în domeniul propagandei de partid, în domeniul muncii de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 426. Al XIX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a confirmat încă o dată cu putere forța de neînvins a partidului lui Lenin-Stalin, tăria de nezdruncinat a unității și coeziunii rîndurilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32. Unitatea de oțel și coeziunea de monolit a rîndurilor partidului constituie principala condiție a puterii și forței sale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. – Pronunțat: -zi-u-.

COEZIÚNE s.f. 1. Forță de atracție care se exercită între moleculele unui corp. 2. (Fig.) Legătură strânsă, de ordin interior. [Pron. co-e-zi-u-. / cf. fr. cohésion, lat. cohaesio].

COEZIÚNE s. f. 1. forță de atracție care se exercită între particulele (molecule, atomi, ioni) de același fel ale corpurilor. 2. (fig.) legătură strânsă, de ordin interior. (< fr. cohésion)

COEZIÚNE ~i f. 1) Forță care unește părțile componente ale unei substanțe materiale; atracție moleculară. 2) fig. Legătură internă strânsă; caracter unitar; coerență; unitate. [G.-D. coeziunii; Sil. co-e-zi-u-] /<fr. cohésion

coeziune f. 1. forță prin care moleculele unui corp aderă unele de altele; 2. fig. coeziunea imperiului.

*coeziúne f. (lat. coháesio, -ónis, d. co- și haerére, a fi lipit. V. ad-eziune). Aderență, forță care unește între ele moleculele unuĭ corp. Fig. Legătură, unire (între părțĭ): coeziunea imperiuluĭ. Și coh-.

coheziune sf vz coeziune


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coeziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coeziúnii; pl. coeziúni

coeziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coeziúnii; pl. coeziúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COEZIUNE s. legătură, solidaritate, unitate. (~ existentă între noi.)

Coeziune ≠ dezbinare, discordie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COEZIUNE. Subst. Coeziune, unitate, unire, coerență; legătură, conexiune, conexitate, aderență, adeziune, aderare; articulare, articulație. Unificare, contopire, cimentare (fig.), fuziune, fuzionare, coalescență (chim.), îmbinare, împreunare, conexare. Caracter compact; unitate de monolit, legătură strînsă, atracție reciprocă, solidarizare, solidaritate; interdependență. Alianță, coaliție, întovărășire, reunire, asociere, cooperare. Alipire, alăturare, cuplare, cuplaj, aglutinare. Solidificare, condensare, consolidare, consolidație, coagulare, închegare, închegătură (rar), prindere, fixare, întărire, lipire; înghețare, învîrtoșare. Impermeabilitate, impenetrabilitate; soliditate, tărie, indestructibilitate; indivizibilitate. Desime, densitate; vîscozitate. Adj. Coerent, unit, închegat, solidar, legat; articulat; coalescent, aderent, adeziv. Îmbinat, împreunat. Monolit, monolitic, de monolit, unitar; compact, îndesat, condensat, des, dens; vîscos, clisos, cleios, lipicios, coagulat, îngroșat, învîrtoșat, prins, întărit, solidificat, înghețat, împietrit, petrificat. Indivizibil, inseparabil, de nedespărțit, indestructibil, de nezdruncinat. Impermeabil, impenetrabil, nedezlipit, nerăzbit (rar). Unificator, consolidant, consolidator, închegător, fixativ, coagulant; aglutinant. Vb. A se uni, a se alia, a se lega, a se reuni, a se articula, a se unifica, a se împreuna, a se îmbina, a se combina, a se contopi, a se suda, a fuziona. A se consolida, a se întări, a se solidifica, a se condensa, a se congela, a în- gheța, a se coagula, a se prinde, a se îndesi, a se face (mai) compact, a deveni (mai) dens, a se învîrtoșa. A adera, a se conecta, a se lipi, a se alipi, a se alătura, a se atașa, a se cupla, a se aglutina. A uni, a unifica, a reuni, a lega, a conexa, a suda, a împreuna, a îmbina, a combina, a împerechea; a contopi, a condensa, a îndesi, a solidifica, a coagula, a îngheța, a congela, a întări, a fixa. A alătura, a alipi, a cupla, a ralia, a asocia. Adv. (În mod) solidar, coerent, legat, unit; împreună, alături, unul lîngă altul, umăr la umăr, cot la cot. V. adăugare, colectivism, densitate, legătură, prietenie, unire, uniune.

Intrare: coeziune
  • silabație: -zi-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coeziune
  • coeziunea
plural
  • coeziuni
  • coeziunile
genitiv-dativ singular
  • coeziuni
  • coeziunii
plural
  • coeziuni
  • coeziunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coheziune
  • coheziunea
plural
  • coheziuni
  • coheziunile
genitiv-dativ singular
  • coheziuni
  • coheziunii
plural
  • coheziuni
  • coheziunilor
vocativ singular
plural

coeziune coheziune

  • 1. Atracție care se exercită între moleculele corpurilor solide, lichide și gazoase.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat Legătură internă strânsă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: coerență unitate 3 exemple
    exemple
    • Unitatea și coeziunea interioară a partidului trebuie întărită continuu prin aplicarea consecventă – în fapte și nu în vorbe – a liniei și hotărîrilor partidului în domeniul muncii organizatorice de partid, în domeniul muncii politice de masă, în domeniul propagandei de partid, în domeniul muncii de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 426.
      surse: DLRLC
    • Al XIX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a confirmat încă o dată cu putere forța de neînvins a partidului lui Lenin-Stalin, tăria de nezdruncinat a unității și coeziunii rîndurilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32.
      surse: DLRLC
    • Unitatea de oțel și coeziunea de monolit a rîndurilor partidului constituie principala condiție a puterii și forței sale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603.
      surse: DLRLC

etimologie: