COEXISTENȚĂ, coexistențe, s. f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de politică externă, însemnând existența în pace, împreună, a statelor cu ideologii diferite. – Din fr. coexistence.

coexistent, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 102/7 / P: co-e~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr coexistant] 1-3 Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.

coexistență sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~tință / P: co-e~ / Pl: ~țe / E: fr coexistence] 1 Existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. 2 (Îs) ~ pașnică Principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată.

coexistință sf vz coexistență

* COEXISTENT adj. Care există, ființează, trăește în același timp [fr.].

* COEXISTENȚĂ (pl. -țe) sf. Existență, ființare în același timp [fr.].

COEXISTENȚĂ, coexistențe, s. f. Existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată – Din fr. coexistence

COEXISTENT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altceva.

COEXISTENȚĂ, coexistențe, s. f. Existență simultană a mai multor lucruri sau fenomene, U.R.S.S. și celelalte țări ale lagărului socialist se călăuzesc în politica lor de pace de ideile despre posibilitatea coexistenței pașnice a celor două sisteme: socialist și capitalist. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 594.

COEXISTENT, -Ă adj. Existent în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent].

COEXISTENȚĂ s.f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe sau fenomene. ◊ Coexistență pașnică = politica bazată pe principiul coexistenței țărilor cu orînduiri sociale diferite, hotărîte să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].

COEXISTENT, -Ă adj. care coexistă. (< fr. coexistant)

COEXISTENȚĂ s. f. existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ♦ ~ pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)

COEXISTENȚĂ ~e f. Existență simultană. ◊ ~ pașnică principiu potrivit căruia statele renunță la aplicarea forței, pledând pentru soluționarea tuturor litigiilor pe calea tratativelor. [G.-D. coexistenței] /<fr. coexistence

coexistent a. care coexistă.

coexistență f. existență simultană.

*coexistént, -ă adj. Care există împreună cu alțiĭ.

*coexisténță f., pl. e. Existență simultanee.

coexistent [x pron. gz] adj. m., pl. coexistenți; f. coexistentă, pl. coexistente

coexistență [x pron. gz] s. f., g.-d. art. coexistenței; pl. coexistențe

coexistent [x pron. gz] adj. m., pl. coexistenți; f. coexistentă, pl. coexistente

coexistență [x pron. gz] s. f., g.-d. art. coexistenței; pl. coexistențe

coexistent adj. [x pron. gz] → existent

coexistență s. f. [x pron. gz] → existență

coexistent.

COEXISTENT adj. v. concomitent.

COEXISTENȚĂ s. v. concomitență.