opțiuni

11 definiții pentru coexistent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COEXISTÉNT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexistant.

COEXISTÉNT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexistant.

coexistént, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 102/7 / P: co-e~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr coexistant] 1-3 Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.

COEXISTÉNT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altceva.

COEXISTÉNT, -Ă adj. Existent în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent].

COEXISTÉNT, -Ă adj. care coexistă. (< fr. coexistant)

coexistent a. care coexistă.

*coexistént, -ă adj. Care există împreună cu alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coexistént [x pron. gz] adj. m., pl. coexisténți; f. coexisténtă, pl. coexisténte

coexistént adj. [x pron. gz] → existent

coexistent.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COEXISTÉNT adj. v. concomitent.

Intrare: coexistent
coexistent adjectiv
  • pronunție: coegzistent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coexistent
  • coexistentul
  • coexistentu‑
  • coexistentă
  • coexistenta
plural
  • coexistenți
  • coexistenții
  • coexistente
  • coexistentele
genitiv-dativ singular
  • coexistent
  • coexistentului
  • coexistente
  • coexistentei
plural
  • coexistenți
  • coexistenților
  • coexistente
  • coexistentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coexistent

  • 1. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: concomitent

etimologie: