11 definiții pentru coexistent
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COEXISTÉNT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexistant.
COEXISTÉNT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexistant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
coexistént, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 102/7 / P: co-e~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr coexistant] 1-3 Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COEXISTÉNT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altceva.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COEXISTÉNT, -Ă adj. Existent în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COEXISTÉNT, -Ă adj. care coexistă. (< fr. coexistant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coexistent a. care coexistă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*coexistént, -ă adj. Care există împreună cu alțiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
coexistént [x pron. gz] adj. m., pl. coexisténți; f. coexisténtă, pl. coexisténte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coexistént adj. [x pron. gz] → existent
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coexistent.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COEXISTÉNT adj. v. concomitent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: coegzistent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
coexistent
- 1. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: concomitent
etimologie:
- limba franceză coexistantsurse: DEX '09 DEX '98 DN