12 definiții pentru coexistent
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COEXISTENT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexistant.
COEXISTENT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexistant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
coexistent, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 102/7 / P: co-e~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr coexistant] 1-3 Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COEXISTENT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altceva.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COEXISTENT, -Ă adj. Existent în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COEXISTENT, -Ă adj. care coexistă. (< fr. coexistant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coexistent a. care coexistă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*coexistént, -ă adj. Care există împreună cu alțiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coexistent [x pron. gz] adj. m., pl. coexistenți; f. coexistentă, pl. coexistente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coexistent [x pron. gz] adj. m., pl. coexistenți; f. coexistentă, pl. coexistente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coexistent adj. [x pron. gz] → existent
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coexistent.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COEXISTENT adj. v. concomitent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: coegzistent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
coexistent, coexistentăadjectiv
- 1. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: concomitent
etimologie:
- coexistant DEX '09 DEX '98 DN