opțiuni

13 definiții pentru coerede


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coeréde sm [At: GHICA, S. 550 / P: co-e~ / Pl: ~ezi / E: fr cohéritier] (Jur) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia Si: comoștenitor.

COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia; comoștenitor. – Din lat. coheres, -edis.

COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia; comoștenitor. – Din lat. coheres, -edis.

COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Cel care moștenește ceva împreună cu alții, considerat în raport cu aceștia.

COERÉDE s.m. Moștenitor împreună cu alții. [Pron. co-e-. / < lat. coheres, cf. fr. cohéritier].

COERÉDE s. m. (jur.) moștenitor împreună cu alții. (< lat. coheres, -edis)

COERÉDE ~zi m. Persoană care moștenește ceva împreună cu alții; comoștenitor. [Sil. co-e-re-] /<lat. coheres, ~edis

*coeréde m. (co și erede). Jur. Erede împreună cu alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coeréde s. m., pl. coerézi

coeréde s. m., pl. coerézi

coerede

coerede, -zi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COERÉDE s. v. comoștenitor.

COEREDE s. (JUR.) comoștenitor.

Intrare: coerede
substantiv masculin (M47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coerede
  • coeredele
plural
  • coerezi
  • coerezii
genitiv-dativ singular
  • coerede
  • coeredelui
plural
  • coerezi
  • coerezilor
vocativ singular —
plural —

coerede

etimologie: