13 definiții pentru coerede


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coeréde sm [At: GHICA, S. 550 / P: co-e~ / Pl: ~ezi / E: fr cohéritier] (Jur) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia Si: comoștenitor.

COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia; comoștenitor. – Din lat. coheres, -edis.

COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia; comoștenitor. – Din lat. coheres, -edis.

COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Cel care moștenește ceva împreună cu alții, considerat în raport cu aceștia.

COERÉDE s.m. Moștenitor împreună cu alții. [Pron. co-e-. / < lat. coheres, cf. fr. cohéritier].

COERÉDE s. m. (jur.) moștenitor împreună cu alții. (< lat. coheres, -edis)

COERÉDE ~zi m. Persoană care moștenește ceva împreună cu alții; comoștenitor. [Sil. co-e-re-] /<lat. coheres, ~edis

*coeréde m. (co și erede). Jur. Erede împreună cu alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coeréde s. m., pl. coerézi

coeréde s. m., pl. coerézi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COERÉDE s. v. comoștenitor.

COEREDE s. (JUR.) comoștenitor.

Intrare: coerede
substantiv masculin (M47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coerede
  • coeredele
plural
  • coerezi
  • coerezii
genitiv-dativ singular
  • coerede
  • coeredelui
plural
  • coerezi
  • coerezilor
vocativ singular
plural

coerede

etimologie: