12 definiții pentru „coercitiv”   declinări

COERCITÍV, -Ă, coercitivi, -e, adj. Care are puterea, dreptul de a constrânge. – Din fr. coercitif.

COERCITÍV, -Ă, coercitivi, -e, adj. (Livr.) Care are puterea, dreptul de a constrânge. – Din fr. coercitif.

COERCITÍV, -Ă, coercitivi, -e, adj. Care are puterea sau dreptul de a constrînge; constrîngâtor. Măsuri coercitive.

coercitív adj. m., pl. coercitívi; f. coercitívă, pl. coercitíve

coercitív adj. m., pl. coercitívi; f. sg. coercitívă, pl. coercitíve

COERCITÍV adj. (JUR.) constrângător. (Măsuri ~.)

COERCITÍV, -Ă adj. Care are puterea sau dreptul de a constrânge; constrângător. [Cf. fr. coercitif].

COERCITÍV, -Ă adj. care constrânge. ♦ câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic. (< fr. coercitif)

COERCITÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care are puterea, dreptul sau menirea de a constrânge. Măsuri ~e. [Sil. co-er-] /<fr. coercitif

coercitiv a. Jur. care are drept de coercițiune.

*coercitív, -ă adj. (d. lat. coércitus, constrîns). Care tinde la constrîngere: măsurĭ, dispozițiunĭ coercitive.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COERCITÍV adj. (JUR.) constrîngător. (Măsuri ~.)