CODISM s. n. (În trecut) Curent ideologic care neagă rolul partidului comunist în instaurarea și exercitarea dictaturii proletariatului. – Coadă + suf. -ism (după rus. hvostizm).

codism sn [At: DEX² / Pl: ~? / E: coadă + -ism] (Iuz) Curent ideologic ce neagă rolul partidului comunist în instaurarea dictaturii proletariatului.

CODISM s. n. (Ieșit din uz) Tendință de negare a importanței teoriei revoluționare și a rolului conducător al partidului comunist în lupta pentru instaurarea dictaturii proletariatului. – Coadă + suf. -ism. (după rus. hvostizm).

CODISM s. n. Tactică oportunistă preconizată de dușmanii clasei muncitoare introduși în rîndurile ei și care constă în mersul în coada evenimentelor, în ploconirea față de procesul spontan al mișcării muncitorești, în negarea rolului conducător al partidului, cu scopul de a zădărnici lupta revoluționară a proletariatului împotriva burgheziei. Lenin arată că a preamări procesul spontan al mișcării muncitorești și a nega rolul conducător al partidului, atribuindu-i acestuia doar rolul de înregistrator al evenimentelor, înseamnă a propovădui «codismul», a propovădui transformarea partidului într-un apendice al proceselor spontane, intr-o forță pasivă a mișcării, capabilă doar să contemple desfășurarea proceselor spontane și să spere că lucrurile vor merge bine de la sine. IST. P.C. (b) 53.

CODISM s.n. Tactică oportunistă care preconizează situarea partidului în coada maselor, negîndu-se astfel rolul lui de avangardă și de organizator. [< coadă + -ism, după rus. hvostizm].

CODISM s. n. tactică oportunistă care preconizează situarea partidului „în coada” maselor, negând rolul de avangardă și de organizator al partidului marxist-leninist. (după rus. hvostizm)

codism (înv.) s. n.

codism (înv.) s. n.

codism s. n.