codiríșcă sf [At: DELAVRANCEA, S. 205 / V: ~dăr~, ~dor~ / Pl: ~ști / E: codiriște css] Codiriște.

CODIRÍȘCĂ, codiriști, s. f. Codiriște. Dacă. ar fi fost vară... ar fi scris cu codirișcă pe țărînă. STANCU, D. 229. Începu să bată mînzații cu codirișcă. DELAVRANCEA, S. 205.

codiríșcă f., pl. ște și ștĭ (d. coadă cu term. din bg. toporiška. V. toporiște). Coadă de bicĭ, varga de care se leagă bicĭu. – În sud și codăriște și coderie: avea un bicĭ cu el, un pil cu coderia scurtă (VR. 1911, 10, 5. – Și în Gr. N. 1, 77).

codiríște sf [At: BIBLIA (1688), 269/2 / V: ~dărâș~, ~dăr~, ~der~, ~ili~, ~réș~, ~dor~, ~dorâș~, ~dorắș~ / Pl: ~ti / E: ctm coadă + toporiște] (Pop) Coadă de bici Si: (reg) codărie (1), codie (3), (reg) codirlă (7), (reg) codobalt, codorțe.

codoríște sf vz codiriște

CODIRÍȘTE, codiriști, s. f. Coadă de bici. (Atestat în formă regională codoriște) Era porcar, însă dintre cei ce poartă cămașă subțire și albă... și bici de carmajin cu codoriștea de os. SLAVICI, O. I 119 – Variantă: codoríște s. f.

CODORÍȘTE s. f. v. codiriște.

CODIRÍȘTE ~i f. Coada biciului. /coadă + toporiște

codiríște (pop.) s. f., g.-d. art. codiríștii; pl. codiríști

codiríște s. f., g.-d art. codiríștii; pl. codiríști

codiriște

codiriște, -riști.

CODIRÍȘTE s. (reg.) codie. (~ este coada biciului.)

CODIRIȘTE s. (reg.) codie. (~ este coada biciului.)