codicologie sf [At: DEX² / P: ~gi-e / Pl: ~gii / E: fr codicologie] 1 Știință specială a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine și nu al textului. 2 Istorie a colecțiilor, stărilor, condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor.

CODICOLOGIE s.f. Disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu atît ca purtătoare ale unui text, cît ca avînd o viață proprie. ♦ Istorie a colecțiilor, a stărilor și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor. [< fr. codicologie, cf. gr. codex – carte, logos – știință].

CODICOLOGIE s. f. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare. ◊ istorie a colecțiilor, a modului și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor. (< fr. codicologie)

codicologie s. f. Ramură a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine ◊ „Un domeniu puțin explorat al codicologiei este acela al cercetării cataloagelor concepute de librari pentru vânzările prin licitație publică a bibliotecilor medievale.” Luc. 25 II 84 p. 8 (din fr. codicologie; DN3, DEX-S)

codicologie s. f., art. codicologia, g.-d. art. codicologiei

CODICO- „manuscrise”. ◊ L. codex, icis „registru, condică” > fr. codico- > rom. codico-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele.