14 definiții pentru codicil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

codicíl sn [At: CAT. MAN. X, 38 / V: ~cél, ~chél, ~chíl / Pl: ~e, ~uri / E: fr codicille, lat codicillus] 1-2 Act întocmit în formă testamentară, prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament.

CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.

CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.

CODICÍL, codicile, s. n. Adaos sau îndreptare ulterioară care modifică sau completează un testament. – Pl. și: codiciluri.

CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].

CODICÍL s. n. adaos, modificare ulterioară la un testament. (< fr. codicille, lat. codicillus)

CODICÍL ~e n. jur. Parte suplimentară a unui testament, adăugată după legalizarea acestuia. /<fr. codicille lat. codicillus

codicil n. adaos sau schimbare făcută la un testament.

*codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!codicíl s. n., pl. codicíle

codicíl s. n., pl. codicíle/codicíluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastișel, răvășel. (~ la un testament.)

CODICIL s. (JUR.) (înv.) catastișel, răvășel. (~ la un testament.)

Intrare: codicil
codicil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codicil
  • codicilul
  • codicilu‑
plural
  • codicile
  • codicilele
genitiv-dativ singular
  • codicil
  • codicilului
plural
  • codicile
  • codicilelor
vocativ singular
plural
codicil2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codicil
  • codicilul
  • codicilu‑
plural
  • codiciluri
  • codicilurile
genitiv-dativ singular
  • codicil
  • codicilului
plural
  • codiciluri
  • codicilurilor
vocativ singular
plural
codicil3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codicil
  • codicilul
  • codicilu‑
plural
  • codicili
  • codicilii
genitiv-dativ singular
  • codicil
  • codicilului
plural
  • codicili
  • codicililor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

codicil

  • 1. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: catastișel răvășel

etimologie: