11 definiții pentru codi

CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă.

CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă.

CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. A sta pe gînduri, a sta la îndoială; a ștjvăi, a ezita, a pregeta. Tatăl său nu s-a codit. De ce să se codească? AGÎRBICEANU, S. P. 17. Moș Petrache s-a uitat prin geamurile mari, dar s-a codit să intre. POPA, V. 166. Fata se codea. Își căuta jacheta, pălăria și nu se hotăra să plece. BART, E. 345. Ian să-i fi sculat la treabă, ș-apoi să vezi cum se codesc... zise mama. CREANGĂ, O. A. 52. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la ◊ sau «de la») A se da înapoi, a se trage înapoi (de la ceva), a se feri de lucru. Cele două nurori, văzînd pe cea mai tînără codindu-se la treabă, îi zic: da nu te tot codi, că mămuca ne vede! CREANGĂ, P. 8. Neînvinsa... arșiță [a soarelui] ridică pe trîndav în picioare și-l mînă, cu voie, fără voie, la munca întăritoare de la care el se codea. ODOBESCU, S. III 441.

!codí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se codéște, imperf. 3 sg. se codeá; conj. prez. 3 să se codeáscă

codí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codésc, imperf. 3 sg. codeá; conj. prez. 3 sg. și pl. codeáscă

A SE CODÍ mă ~ésc intranz. pop. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita; a se foi; a pendula; a oscila. /Din coadă

codì v. 1. a nu merge drept; 2. fig. a șovăi, a căuta pretexte. [Imagine luată dela câine, care dă din coadă făcând ocoluri și răspunzând sinonimului latin tergiversari, a șovăi (lit. a întoarce spatele)].

codésc v. tr. (d. coadă). Meh. (Doĭna, 2-3, 43). R. S. (GrS. 6, 59). Tund oaĭa la uger și la coadă ca să poată suge maĭ bine mĭelu. V. refl. Toată țara. Șovăĭesc, preget. V. foĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CODÍ vb. a ezita, a pregeta, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a tîntăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (Se ~ să se ducă acolo.)

codí, codesc, vb. refl. – A se îndoi, a șovăi. – Din coadă (< lat. coda = cauda) (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: codi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) codi codire codit codind singular plural
codește codiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) codesc (să) codesc codeam codii codisem
a II-a (tu) codești (să) codești codeai codiși codiseși
a III-a (el, ea) codește (să) codească codea codi codise
plural I (noi) codim (să) codim codeam codirăm codiserăm, codisem*
a II-a (voi) codiți (să) codiți codeați codirăți codiserăți, codiseți*
a III-a (ei, ele) codesc (să) codească codeau codi codiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)