8 definiții pentru codănică codănea

codănícă sf [At: ISPIRESCU, U. 92 / Pl: ~íci / E: codan + -ică] 1-2 (Reg; șhp) Codăncuță (1-2).

CODĂNÍCĂ, codănele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui codană (v. codan); codăniță. [Var.: codăneá s. f.] – Codan + suf. -ică.

CODĂNÍCĂ, codănele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui codană (v. codan); codăniță. – Codan + suf. -ică.

CODĂNÍCĂ, codănici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui c o d a nă; fetiță. Pe această codănică de fată o numiră Pandora. ISPIRESCU, U. 92.

codănícă / codăneá (reg.) s. f., g.-d. art. codănélei; pl. codănéle, art. codănélele

codănícă / codăneá s.f., g.-d. art. codănélei; pl. codănéle

CODĂNEÁ s. f. v. codănică.

codăneá v. codănícă

Intrare: codănică
codănică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codăni codănica
plural codănele codănelele
genitiv-dativ singular codănele codănelei
plural codănele codănelelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codănea codăneaua
plural codănele codănelele
genitiv-dativ singular codănele codănelei
plural codănele codănelelor
vocativ singular
plural