2 intrări

17 definiții

coconesc1, ~ească a vz cuconesc

coconesc2, ~ească [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: cuc~ / Pl: ~ești / E: cocon1 + -esc] 1 a De copil Si: copilăresc. 2 a Boieresc. 3 sfa Dans nedefinit mai îndeaproape. 4 Melodia pe care se dansează.

2) coconésc v. tr. (d. cocon, cocoană). Fam. Daŭ titlu de cocon, de cocoană: ĭa nu-l maĭ coconi atîta! V. refl. Mă boĭeresc, îmĭ daŭ aere de cocoană: răŭ s’a coconit mitocanca asta! – În est cu-.

1) coconésc, -eáscă adj. De cocoană. – În est cu-.

cuconi [At: DA / V: coc~ / Pzi: ~nesc / E: cucoană] 1 vt A se adresa cuiva cu termenul „cucoană, cucon”. 2 vr (Dep) A-și da aere (de cucoană).

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. Tranz. A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. Refl. (Depr.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconí vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. (Tranz.) A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. (Refl.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconí vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. (Și în forma coconi învechit, uneori cu nuanță disprețuitoare) 1. Tranz. A se adresa cuiva cu «cucoane». Da ce nu șezi, cucoane Nicule?...Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. 2. Refl. A-și da aere (sau ifose) de cucoană (sau de boier), a se îngîmfa. Iar s-a cuconit Florica. ALECSANDRI, T. 198. – Variantă: coconí vb. IV.

cuconí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconésc, imperf. 3 sg. cuconeá; conj. prez. 3 să cuconeáscă

cuconí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconésc, imperf. 3 sg. cuconeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cuconeáscă

A CUCONÍ ~ésc tranz. (persoane) A numi cu termenul de „cucoană” sau „cucoane”. /Din cucoană

A SE CUCONÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta maniere de cucon sau de cucoană. 2) A se comporta ca un cucon sau ca o cucoană. /Din cucoană

coconì v. a da titlu de cocon: nu-l mai tot coconi AL.

Intrare: cuconi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuconi
  • cuconire
  • cuconit
  • cuconind
singular plural
  • cuconește
  • cuconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuconesc
(să)
  • cuconesc
  • cuconeam
  • cuconii
  • cuconisem
a II-a (tu)
  • cuconești
(să)
  • cuconești
  • cuconeai
  • cuconiși
  • cuconiseși
a III-a (el, ea)
  • cuconește
(să)
  • cuconească
  • cuconea
  • cuconi
  • cuconise
plural I (noi)
  • cuconim
(să)
  • cuconim
  • cuconeam
  • cuconirăm
  • cuconiserăm
  • cuconisem
a II-a (voi)
  • cuconiți
(să)
  • cuconiți
  • cuconeați
  • cuconirăți
  • cuconiserăți
  • cuconiseți
a III-a (ei, ele)
  • cuconesc
(să)
  • cuconească
  • cuconeau
  • cuconi
  • cuconiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coconi
  • coconire
  • coconit
  • coconind
singular plural
  • coconește
  • coconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coconesc
(să)
  • coconesc
  • coconeam
  • coconii
  • coconisem
a II-a (tu)
  • coconești
(să)
  • coconești
  • coconeai
  • coconiși
  • coconiseși
a III-a (el, ea)
  • coconește
(să)
  • coconească
  • coconea
  • coconi
  • coconise
plural I (noi)
  • coconim
(să)
  • coconim
  • coconeam
  • coconirăm
  • coconiserăm
  • coconisem
a II-a (voi)
  • coconiți
(să)
  • coconiți
  • coconeați
  • coconirăți
  • coconiserăți
  • coconiseți
a III-a (ei, ele)
  • coconesc
(să)
  • coconească
  • coconeau
  • coconi
  • coconiseră
Intrare: coconesc
coconesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)