2 intrări

16 definiții

coconésc2, ~eáscă [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: cuc~ / Pl: ~ești / E: cocon1 + -esc] 1 a De copil Si: copilăresc. 2 a Boieresc. 3 sfa Dans nedefinit mai îndeaproape. 4 Melodia pe care se dansează.

coconésc1, ~eáscă a vz cuconesc

1) coconésc, -eáscă adj. De cocoană. – În est cu-.

2) coconésc v. tr. (d. cocon, cocoană). Fam. Daŭ titlu de cocon, de cocoană: ĭa nu-l maĭ coconi atîta! V. refl. Mă boĭeresc, îmĭ daŭ aere de cocoană: răŭ s'a coconit mitocanca asta! – În est cu-.

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. Tranz. A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. Refl. (Depr.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconí vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. (Tranz.) A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. (Refl.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconí vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. (Și în forma coconi învechit, uneori cu nuanță disprețuitoare) 1. Tranz. A se adresa cuiva cu «cucoane». Da ce nu șezi, cucoane Nicule?...Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. 2. Refl. A-și da aere (sau ifose) de cucoană (sau de boier), a se îngîmfa. Iar s-a cuconit Florica. ALECSANDRI, T. 198. – Variantă: coconí vb. IV.

cuconí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconésc, imperf. 3 sg. cuconeá; conj. prez. 3 să cuconeáscă

cuconí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconésc, imperf. 3 sg. cuconeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cuconeáscă

A CUCONÍ ~ésc tranz. (persoane) A numi cu termenul de „cucoană” sau „cucoane”. /Din cucoană

A SE CUCONÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta maniere de cucon sau de cucoană. 2) A se comporta ca un cucon sau ca o cucoană. /Din cucoană

coconì v. a da titlu de cocon: nu-l mai tot coconi AL.

Intrare: cuconi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuconi cuconire cuconit cuconind singular plural
cuconește cuconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuconesc (să) cuconesc cuconeam cuconii cuconisem
a II-a (tu) cuconești (să) cuconești cuconeai cuconiși cuconiseși
a III-a (el, ea) cuconește (să) cuconească cuconea cuconi cuconise
plural I (noi) cuconim (să) cuconim cuconeam cuconirăm cuconiserăm, cuconisem*
a II-a (voi) cuconiți (să) cuconiți cuconeați cuconirăți cuconiserăți, cuconiseți*
a III-a (ei, ele) cuconesc (să) cuconească cuconeau cuconi cuconiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coconi coconire coconit coconind singular plural
coconește coconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coconesc (să) coconesc coconeam coconii coconisem
a II-a (tu) coconești (să) coconești coconeai coconiși coconiseși
a III-a (el, ea) coconește (să) coconească coconea coconi coconise
plural I (noi) coconim (să) coconim coconeam coconirăm coconiserăm, coconisem*
a II-a (voi) coconiți (să) coconiți coconeați coconirăți coconiserăți, coconiseți*
a III-a (ei, ele) coconesc (să) coconească coconeau coconi coconiseră
Intrare: coconesc
coconesc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)