Definiția cu ID-ul 914735:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. (Și în forma coconi învechit, uneori cu nuanță disprețuitoare) 1. Tranz. A se adresa cuiva cu «cucoane». Da ce nu șezi, cucoane Nicule?...Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. 2. Refl. A-și da aere (sau ifose) de cucoană (sau de boier), a se îngîmfa. Iar s-a cuconit Florica. ALECSANDRI, T. 198. – Variantă: coconí vb. IV.