12 definiții pentru cocleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coclea sf [At: ȘEZ. XXIII, 43 / V: cotl~, cotlia~ / Pl: ~eli / E: cocli + -eală] 1 Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă Si: colitură (1). 2 Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă Si: colitură (2). 3 Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită Si: colitură (3).

COCLEÁLĂ, cocleli, s. f. 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă. 2. Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă nespoite. ♦ Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită. – Cocli + suf. -eală.

COCLEÁLĂ, cocleli, s. f. 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă. 2. Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă nespoite. ♦ Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită. – Cocli + suf. -eală.

COCLEÁLĂ, cocleli, s. f. 1. Substanță (carbonat bazic de cupru) verde, otrăvitoare, care se formează pe suprafața obiectelor de cupru și alamă sub influența umezelii și a acidului carbonic din atmosferă. în minunatul muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde, decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301. 2. Gust specific de bucate ținute în vase de aramă nespoite. Cimpoieșu ieși afară cu gura plină de-o cocleală amară. CAMILAR, N. II 324. Cînd oticni într-o tuse scorborosită, un clăbuc... de sare și cocleală îi umplu gura. DELAVRANCEA, S. 153.

COCLEÁLĂ ~éli f. 1) Strat verde și toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de cupru, de alamă etc. sub influența umezelii. 2) Oxidare a vaselor de cupru sau din alte metale, în care se prepară sau se păstrează alimente. 3) Gust specific neplăcut al alimentelor preparate sau păstrate în vase coclite. /a cocli + suf. ~eală

cocleală f. rugină verde de aramă: cocleala e otravă violentă.

cocleálă, coclésc, V. cotleală, cotlesc.

cotleálă f., pl. elî́. Est. Rugina verde a arămiĭ. – În vest cocl-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocleálă (co-clea-) s. f., g.-d. art. coclélii; pl. cocléli

cocleálă s. f. (sil. -clea-), g.-d. art. coclélii; pl. cocléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCLEÁLĂ s. patină, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect de cupru.)

COCLEA s. patină, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocleálă, cocleli, s.f. – 1. Rugina verde de pe obiectele de aramă. 2. Dospeală. – Din cocli + suf. -eală (MDA).

Intrare: cocleală
cocleală substantiv feminin
  • silabație: co-clea-lă
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coclea
  • cocleala
plural
  • cocleli
  • coclelile
genitiv-dativ singular
  • cocleli
  • coclelii
plural
  • cocleli
  • coclelilor
vocativ singular
plural

cocleală

  • 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: patină (strat) verzitură un exemplu
    exemple
    • În minunatul muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde, decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301.
      surse: DLRLC
  • 2. Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă nespoite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cimpoieșu ieși afară cu gura plină de-o cocleală amară. CAMILAR, N. II 324.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Cînd oticni într-o tuse scorborosită, un clăbuc... de sare și cocleală îi umplu gura. DELAVRANCEA, S. 153.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Cocli + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09