cocíș sm [At: ANON. CAR. / E: mg kocsis „vizitiu”] (Trs) 1 Vizitiu. 2 (Pex) Birjar. 3 (Îvp; îe) ~șul s-a făcut ~ieș Vizitiul ajuns proprietar de trăsură cu cai.

CÓCIȘ, cociși, s. m. (Reg.) Vizitiu. – Magh. kocsis.

COCIȘ s.m. (Ban.) Vizitiu, căruțaș. Kocsish (kocsis). Auriga. AC, 346. Auriga. Kocsis. Kocsis. LEX. MARS., 189. Etimologie: magh. kocsis. Vezi și cociși. Cf. c h i r i g i u.

cóciș m. (ung. kocsis). Conducător de cocie, vizitiŭ, birjar.

cocișí vi [At: ANON. CAR / Pzi: ~șésc / E: cociș] (Îrg) 1-2 A face slujba de vizitiu sau de birjar.

CÓCIȘ s. v. birjar, surugiu, vizitiu.

cociș s. v. BIRJAR. SURUGIU. VIZITIU.

cóciș, cociși, s.m. – (reg.) Vizitiu, căruțaș: „Cociș, cocișelu meu / Prinde caii la hinteu” (Țiplea, 1906: 415). ♦ (onom.) Cociș, Cocis, nume de familie (210 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. kocsis „vizitiu, birjar” (Scriban, DLRM, MDA) < magh. kocsi „trăsură”.

cóciș, -i, s.m. – Vizitiu, căruțaș: „Cociș, cocișelu meu / Prinde caii la hinteu” (Țiplea 1906: 415). – Din magh. kocsis.