cociș sm [At: ANON. CAR. / E: mg kocsis „vizitiu”] (Trs) 1 Vizitiu. 2 (Pex) Birjar. 3 (Îvp; îe) ~șul s-a făcut ~ieș Vizitiul ajuns proprietar de trăsură cu cai.

COCIȘ, cociși, s. m. (Reg.) Vizitiu. – Magh. kocsis.

cóciș m. (ung. kocsis). Conducător de cocie, vizitiŭ, birjar.

cociși vi [At: ANON. CAR / Pzi: ~șesc / E: cociș] (Îrg) 1-2 A face slujba de vizitiu sau de birjar.

COCIȘ s. v. birjar, surugiu, vizitiu.

cociș s. v. BIRJAR. SURUGIU. VIZITIU.

COCIȘ s.m. (Ban.) Vizitiu, căruțaș. Kocsish (kocsis). Auriga. AC, 346. Auriga. Kocsis. Kocsis. LEX. MARS., 189. Etimologie: magh. kocsis. Vezi și cociși. Cf. c h i r i g i u.

cóciș, cociși, s.m. (reg.) Vizitiu; sechereș: „Cociș, cocișelu meu, / Prinde caii la hinteu” (Țiplea, 1906: 415). ■ (onom.) Cociș, nume de familie în jud. Maram. ■ Exclusiv în regiunea intracarpatică. – Din magh. kocsis „vizitiu, birjar” (DLRM, MDA).

cociș, cociși, s.m. – (reg.) Vizitiu, căruțaș: „Cociș, cocișelu meu / Prinde caii la hinteu” (Țiplea, 1906: 415). ♦ (onom.) Cociș, Cocis, nume de familie (210 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. kocsis „vizitiu, birjar” (Scriban, DLRM, MDA) < magh. kocsi „trăsură”.

cociș, -i, s.m. – Vizitiu, căruțaș: „Cociș, cocișelu meu / Prinde caii la hinteu” (Țiplea 1906: 415). – Din magh. kocsis.