cociș, cociși, s.m. – (reg.) Vizitiu, căruțaș: „Cociș, cocișelu meu / Prinde caii la hinteu” (Țiplea, 1906: 415). ♦ (onom.) Cociș, Cocis, nume de familie (210 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. kocsis „vizitiu, birjar” (Scriban, DLRM, MDA) < magh. kocsi „trăsură”.