16 definiții pentru cochilie cochilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCHÍLIE, cochilii, s. f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște, foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, a lingourilor etc. [Var.: cochílă s. f.] – Din fr. coquille.

COCHÍLIE, cochilii, s. f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște, foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, a lingourilor etc. [Var.: cochílă s. f.] – Din fr. coquille.

cochílie sf [At: DEX2 / V: ~lă / Pl: ~ii / E: fr coquille] 1 Înveliș calcaros sau silicos al unor moluște, foraminifere etc. 2 Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, a lingourilor etc.

COCHÍLIE, cochilii, s. f. 1. Învelișul calcaros al unor moluște (ca, de exemplu, melcul); căsuță. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, la fabricarea roților de tren cu obada călită, a valțurilor de laminor etc. – Pronunțat: -li-e.

COCHÍLIE s.f. 1. Înveliș calcaros compus din una sau două valve, care constituie scheletul unor moluște. 2. Formă metalică în care se toarnă diferite piese de mașini, lingouri etc.; cochilă. [Gen. -iei. / < fr. coquille, cf. lat. conchylium].

COCHÍLIE s. f. 1. înveliș protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluște, foraminifere, radiolari). 2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (< fr. coquille)

COCHÍLIE ~i f. 1) Înveliș protector calcaros al unor specii de nevertebrate. 2) Formă de metal folosită la turnarea pieselor din aliaje. [Art. cochilia; G.-D. cochiliei; Sil. -li-e] /<fr. coquille

COCHÍLĂ s. f. v. cochilie.

COCHÍLĂ s. f. v. cochilie.

cochílă sf vz cochilie

COCHÍLĂ s.f. Cochilie (2). [< fr. coquille].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cochílie (-li-e) s. f., art. cochília (-li-a), g.-d. art. cochíliei; pl. cochílii, art. cochíliile (-li-i-)

cochílie s. f. (sil. -li-e), art. cochília (sil. -li-a), g.-d. art. cochíliei; pl. cochílii, art. cochíliile (sil. -li-i-)

cochílă s. f., pl. cochíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCHÍLIE s. 1. (ZOOL.) scoică, valvă. (Un șirag din ~ii.) 2. v. cochilă.

COCHILIE s. 1. (ZOOL.) scoică. (Un șirag din ~ii.) 2. (IND.) tipar metalic.

COCHÍLĂ s. (IND.) cochilie, tipar metalic.

Intrare: cochilie
  • silabație: -li-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cochilie
  • cochilia
plural
  • cochilii
  • cochiliile
genitiv-dativ singular
  • cochilii
  • cochiliei
plural
  • cochilii
  • cochiliilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cochi
  • cochila
plural
  • cochile
  • cochilele
genitiv-dativ singular
  • cochile
  • cochilei
plural
  • cochile
  • cochilelor
vocativ singular
plural

cochilie cochilă

  • 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște, foraminifere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: căsuță
  • 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, a lingourilor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: