11 definiții pentru cocardă

cocárdă sf [At: DEX2 / Pl: ~de, ~cắrzi / E: fr cocarde] 1 Insignă sau panglică (de obicei în culorile naționale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. 2 Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. 3 Floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii.

COCÁRDĂ, cocarde, s. f. 1. Semn distinctiv (de obicei în culorile naționale) purtat de către militari la chipiu sau de către civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. 2. Floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii. – Din fr. cocarde.

COCÁRDĂ, cocarde, s. f. Insignă sau panglică (de obicei în culorile naționale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. ♦ Floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii. – Din fr. cocarde.

COCÁRDĂ, cocarde, s. f. Insignă, de obicei în formă de disc (avînd adesea culorile naționale), purtată de militari la chipie sau de civili la piept, la serbări sau în alte ocazii solemne. Descărcau trenurile țărani după țărani... și-i luau în primire oameni... cu cocarde tricolore la piept. PAS, Z. II 64 ♦ Emblemă distinctivă, reprezentînd un partid, un curent, o idee etc. Acolo [la Paris] am cerut eu dărîmarea Bastiliei, acolo am declarat cocarda verde revoluționară. CAMIL PETRESCU, T. II 366.

cocárdă s. f., g.-d. art. cocárdei; pl. cocárde

cocárdă s. f., g.-d. art. cocárdei; pl. cocárde

COCÁRDĂ s.f. Insignă (adesea în culorile naționale) pe care o poartă militarii la chipiu sau civilii la pălărie. ♦ Emblemă a unei grupări politice, a unui curent etc. ♦ Floare (de ceară) purtată de nuntași la butonieră. [< fr. cocarde].

COCÁRDĂ s. f. 1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări. 2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră. (< fr. cocarde)

COCÁRDĂ ~e f. 1) Emblemă în relief prinsă pe partea de dinainte a chipiurilor sau a șepcilor de uniformă ca semn distinctiv. 2) Insignă cu culorile naționale purtată la anumite ocazii. 3) înv. Floare de ceară albă purtată de nuntași la piept. [G.-D. cocardei] /<fr. cocarde

cocardă f. 1. semn purtat de militari la chipiu, având diferite colori pentru fiecare popor; 2. nod de panglică sau de stofă.

*cocárdă f., pl. e (fr. cocarde, d. coquard, cocoș prost, nătărăŭ, care vin d. coq, cocoș). O insignă în formă de disc care se poartă la chipiŭ, la pălărie saŭ la pept [!]: cocarda națională (cu colorile [!] naționale).

Intrare: cocardă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocardă cocarda
plural cocarde cocardele
genitiv-dativ singular cocarde cocardei
plural cocarde cocardelor
vocativ singular
plural