9 definiții pentru cocțiune

cocțiúne sf [At: DEX2 / P: ~ți-u~ / Pl: -ni / E: fr coction] (Fam) 1 Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin. 2 Medicament obținut prin cocțiune (1). 3 (Rar) Digestie a alimentelor în stomac.

COCȚIÚNE s. f. (Fam.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin; medicament astfel obținut. – Din fr. coction.

COCȚIÚNE, cocțiuni, s. f. (Fam.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin; medicament astfel obținut. – Din fr. coction.

cocțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. cocțiúnii

cocțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. cocțiúnii; pl. cocțiúni

COCȚIÚNE s.f. Fierbere, coacere. ♦ Digestie a alimentelor în stomac. [Cf. fr. coction, lat. coctio < coquere – a coace].

COCȚIÚNE s. f. 1. fierbere, coacere. ◊ fierbere a frunzelor, florilor etc. de plante medicinale pentru extragerea principiilor active conținute; medicament astfel obținut. 2. digestie a alimentelor în stomac. (< fr. coction, lat. coctio)

COCȚIUNE ~i f. Digestie a alimentelor în stomac. /<fr. coction

*cocțiúne f. (lat. cóctio, -ónis, coacere. V. decoct). Acțiunea de a coace. Med. Digestiunea alimentelor în stomah [!].

Intrare: cocțiune
cocțiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocțiune cocțiunea
plural cocțiuni cocțiunile
genitiv-dativ singular cocțiuni cocțiunii
plural cocțiuni cocțiunilor
vocativ singular
plural